Lincoln și puterea presei: Războiul pentru opinia publică.

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează relația complexă dintre Abraham Lincoln și presă în timpul președinției sale, oferind o privire erudită și detaliată asupra contextului istoric și dinamicii jurnalismului în secolul al XIX-lea. Deși oferă o multitudine de informații fascinante și perspective asupra manevrelor politice ale lui Lincoln și a rolului presei în modelarea percepției publice, unii cititori au considerat că unele părți ale cărții au fost seci sau prea lungi.

⬤ Cercetare științifică și aprofundată.
⬤ Narațiune bine scrisă și captivantă.
⬤ Oferă o nouă perspectivă asupra interacțiunii lui Lincoln cu presa.
⬤ Conține detalii interesante și perspective care nu sunt obișnuite.
⬤ Recomandată atât cititorilor ocazionali, cât și pasionaților de istorie.

⬤ Cartea este lungă și unele părți pot părea aride sau plictisitoare.
⬤ Primele capitole pot conține detalii excesive despre figurile presei, pe care unii cititori le consideră neinteresante.
⬤ Unii cititori și-au dorit o abordare mai concisă a anumitor subiecte.

(pe baza a 55 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Lincoln and the Power of the Press: The War for Public Opinion.

Conținutul cărții:

"Lincoln credea că "cu sentimentul public nimic nu poate eșua; fără el, nimic nu poate reuși". Harold Holzer aduce o contribuție semnificativă la înțelegerea leadership-ului lui Lincoln, arătându-ne cu câtă abilitate și-a gestionat relațiile cu presa vremii sale pentru a determina opinia publică să promoveze păstrarea Uniunii și abolirea sclaviei." --Doris Kearns Goodwin

Încă din primele zile, Lincoln a devorat ziarele. La începuturile sale în politică, a scris editoriale și scrisori pentru a-și susține cauza. A vorbit cu publicul direct prin intermediul presei. A cumpărat chiar și un ziar în limba germană pentru a atrage electoratul în creștere din statul său. Lincoln i-a răsfățat, luptat și manipulat alternativ pe cei mai puternici trei editori ai zilei: Horace Greeley de la New York Tribune, James Gordon Bennett de la New York Herald și Henry Raymond de la New York Times.

Când a izbucnit războiul și națiunea se sfâșia, Lincoln a autorizat cea mai răspândită cenzură din istoria națiunii, închizând ziarele "neloiale" și chiar întemnițând sau exilând editorii care se opuneau înrolării sau simpatizau cu secesiunea. Telegraful, noua invenție care a făcut posibilă raportarea instantanee, a fost mutat în biroul secretarului de război Stanton, pentru a nu putea fi folosit de jurnaliștii neprietenoși.

Holzer ne arată un Lincoln activist prin intermediul jurnaliștilor care l-au acoperit de la început până în noaptea asasinării sale - când un reporter a fugit la loja în care Lincoln a fost împușcat și a ieșit să scrie articolul acoperit de sânge. Într-un mod cu totul original, Holzer ne prezintă redactori de ziare politizați care se luptă pentru putere și un președinte magistral care folosește presa pentru a se adresa direct poporului și pentru a modela națiunea.