Președinții vs. Presa: Bătălia nesfârșită dintre Casa Albă și mass-media - de la Părinții Fondatori la Fake News

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează relația complexă dintre președinții Statelor Unite și presă, de la George Washington la Donald Trump. Ea oferă perspective istorice asupra modului în care fiecare președinte a interacționat cu mass-media, demonstrând că această relație controversată a fost o temă constantă de-a lungul istoriei americane.

Cartea este bine documentată, informativă și oferă o perspectivă istorică largă asupra interacțiunii dintre președinție și mass-media. Ea acoperă o gamă largă de președinți și oferă o perspectivă valoroasă asupra evoluției metodelor de comunicare. Narațiunea este captivantă, cu analize constructive ale diferitelor administrații și ale interacțiunilor lor cu presa.

Unii cititori au găsit cartea densă și provocatoare, necesitând un vocabular bun. Capitolele sunt condensate și ar putea să nu ofere informații noi pentru cei care cunosc bine anumiți președinți. În plus, unii au considerat că cartea a ratat o oportunitate de analiză mai profundă a implicațiilor acestei relații în peisajul mediatic actual.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Presidents vs. the Press: The Endless Battle Between the White House and the Media--From the Founding Fathers to Fake News

Conținutul cărții:

Un istoric prezidențial premiat oferă o relatare autoritară a atacurilor președinților americani asupra libertății noastre de presă - inclusiv o nouă prefață care descrie sfârșitul președinției Trump.

„Mass-media FAKE NEWS”, a scris Donald Trump pe Twitter, «nu este dușmanul meu, este dușmanul poporului american» S-a confruntat vreodată presa noastră liberă cu o amenințare atât de mare? Poate că nu - dar tensiunea dintre președinți și jurnaliști este la fel de veche ca și republica însăși.

Fiecare președinte a fost convins de onestitatea și transparența sa; fiecare reporter care s-a ocupat de Casa Albă a crezut cu aceeași fervoare că rigoarea sa jurnalistică protejează țara de pericole. Primul nostru președinte, George Washington, a fost, de asemenea, primul care s-a plâns de modul în care a fost tratat în ziare, deși plângerile sale au rămas private. Șefii care au urmat, precum John Adams, Abraham Lincoln, Woodrow Wilson și Barack Obama, nu au fost la fel de reticenți, mergând până acolo încât să exercite puterea executivă pentru a anula libertățile presei și chiar pentru a urmări jurnaliștii în justiție.

Theodore Roosevelt a fost primul președinte care a gestionat în mod activ echipa de reporteri care îl urmau, distribuind informații, orientând acoperirea și eliminând articolele care interferează cu agenda sa. A fost o strategie care a galvanizat sprijinul public al lui TR, dar lecția a fost pierdută de Woodrow Wilson, care nu a acceptat niciodată reporteri în cercul său intim. Franklin Roosevelt a transformat pentru totdeauna relațiile cu mass-media, organizând mai mult de o mie de conferințe de presă prezidențiale și exploatând noua putere a radioului, uneori ocolind complet presa. John F. Kennedy a excelat la televiziune și a fermecat reporterii pentru a-și ascunde viața personală, în timp ce Richard Nixon a fost primul care a făcut din presă un inamic public. De la vremea ziarelor și a pamfletelor până la apariția Facebook și Twitter, fiecare președinte a exploatat mass-media, intenționat sau nu, pentru a-și imprima propriul caracter în funcție.

În această nouă istorie remarcabilă, aclamatul cercetător Harold Holzer examinează dubla ascensiune a președinției americane și a mass-media care a modelat-o. De la Washington la Trump, el prezintă disputele și neîncrederea dintre aceste instituții fundamentale care definesc Statele Unite ale Americii, dezvăluind că esența confruntării lor este încorporată în structura națiunii.