Housing for Youth Aging Out of Foster Care: A Review of the Literature and Program Typology
Majoritatea tinerilor din Statele Unite se confruntă cu o tranziție tot mai prelungită către vârsta adultă. Nu se mai presupune că aceștia vor deveni automat adulți autosuficienți la împlinirea vârstei de 18 sau chiar 21 de ani (Arnett 2000; Wight, Xhau, Aratani, Schwarz și Thampi 2010; Setterstein și Ray 2010).
Mai degrabă, tinerii își asumă treptat rolurile și responsabilitățile asociate în mod tradițional cu vârsta adultă în timp ce dobândesc educația și experiența profesională necesare pentru a deveni independenți din punct de vedere economic (Berlin, Furstenberg și Waters 2010). În acest document, rezumăm ceea ce se știe despre nevoile de locuire și rezultatele comune tinerilor care ies din sistemul de plasament. Explorăm peisajul actual al programelor și resurselor disponibile pentru a ajuta acești tineri adulți în ceea ce privește locuințele.
În prima secțiune, trecem în revistă literatura de specialitate privind caracteristicile tinerilor, riscul lor de a rămâne fără adăpost și barierele cu care se confruntă în obținerea unei locuințe stabile, împreună cu politicile federale relevante și, într-o mai mică măsură, politicile de stat. În a doua secțiune, descriem o gamă largă de programe de locuințe pentru tinerii care au ieșit din sistemul de plasament, prezentăm o tipologie a programelor și încheiem cu identificarea unui mic grup de programe de locuințe inovatoare care ar putea justifica o explorare mai atentă.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)