Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Titlul original:
Dogmatic and Polemical Works
Conținutul cărții:
Reputația Sfântului Ieronim se bazează în primul rând pe realizările sale ca traducător și ca exeget al Scripturii. Serviciul important pe care l-a adus Bisericii prin lucrările sale doctrinare este adesea trecut cu vederea sau minimalizat de cei care caută originalitatea și independența gândirii. Sfântul Ieronim nu a fost un teolog în sensul strict al cuvântului. Nu a fost un gânditor original și nu s-a abandonat niciodată meditării personale a dogmei, așa cum a făcut Sfântul Augustin. Deși s-a ținut strict de ceea ce a găsit în tradiție, importanța autorității sale doctrinare nu este astfel diminuată.
După ce și-a petrecut doisprezece ani din viața sa timpurie în Stridon, orașul său natal, a fost trimis la Roma în anul 359 pentru a-și termina studiile literare. În următorii opt ani, din 359 până în 367, Sfântul Ieronim a studiat foarte sârguincios gramatica, științele umaniste, retorica și dialectica. De asemenea, a manifestat un interes pasionat pentru clasicii greci și latini, pentru filosofi și poeți și, mai ales, pentru satirici și poeți comici. Aceste studii, se pare, au avut tendința nu de a înmuia, ci de a exagera temperamentul Sfântului Ieronim, care era din fire irascibil și impulsiv, și sensibil la critică și contradicție. Lectura satirilor și a poeților comici a dezvoltat în el gustul pentru caricatură și înclinația de a face aluzii dăunătoare. În plus, procesele în fața tribunilor romani, la care a asistat cu nerăbdare și în care avocații se complăceau în invective personale reciproce, au dezvoltat în el arta și știința polemicii, pe care avea să le folosească atât de eficient și de abil în controversele care aveau să îi atragă serios atenția.
Sfântul Ieronim a subliniat faptul că Biserica trebuie considerată întotdeauna ca fiind regula supremă și standardul decisiv al credinței creștine; și că această Biserică dă adevăratul sens al Scripturilor și este reprezentativă pentru tradiție. Datorită acestei convingeri ferme din partea Sfântului Ieronim, anii din viața sa de mai târziu au fost consumați în conflicte nesfârșite cu dușmanii Bisericii. Sfântul Ieronim nu i-a cruțat niciodată pe eretici, ci a văzut întotdeauna că dușmanii Bisericii erau proprii săi dușmani. Întâlnirea sa cu sabelienii a fost prima dispută a Sfântului Ieronim cu un dușman al Bisericii. La începutul vieții sale, el a dat de înțeles că va fi un apărător ferm al autorității doctrinare a Bisericii și că este gata să atace toate ereziile care își ridică capul împotriva credinței catolice.
