Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Lucruri publice” de Bonnie Honig explorează rolul „lucrurilor” în teoria politică și în viața democratică, subliniind importanța lor în modelarea comunității și a spațiului public. Cartea combină în mod creativ filosofiile lui Winnicott și Arendt și analizează diverse cazuri care evidențiază importanța infrastructurii și a resurselor comune în cadrul democrației.
Avantaje:Cartea este puternic argumentată și stimulantă din punct de vedere intelectual, oferind o perspectivă nouă asupra culturii democratice. Cartea îmbină cu succes cercetarea filosofică cu exemplele practice, fiind deopotrivă perspicace și captivantă. Scrierea lui Honig este accesibilă și conversațională, sporind lizibilitatea.
Dezavantaje:Unii cititori pot găsi accentul pus pe subiecte netradiționale ale democrației (precum infrastructura și spațiile publice) mai puțin atrăgător decât discuțiile mai convenționale despre libertate și egalitate. Complexitatea combinării diferitelor cadre filosofice poate fi, de asemenea, o provocare pentru unii cititori.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Public Things: Democracy in Disrepair
Conținutul cărții:
În lumea contemporană a neoliberalismului, eficiența este tratată ca vehicul al sănătății politice și economice. Birocrația de stat, dar nu și birocrația corporativă, este considerată ineficientă, iar privatizarea este văzută ca un leac magic pentru bolile sociale. În Public Things: Democracy in Disrepair, Bonnie Honig se întreabă dacă democrația este posibilă în absența serviciilor, spațiilor și utilităților publice. Cu alte cuvinte, dacă neoliberalismul lasă democrației doar majoritarismul electoral și procedurile de deliberare, în timp ce deposedează statele democratice de proprietatea lor asupra lucrurilor publice, care va fi impactul?
Urmându-l pe Tocqueville, care a exaltat virtuțile "urmăririi în comun a obiectelor dorințelor comune", Honig se concentrează nu pe demos, ci pe obiectele vieții democratice. Democrația, după cum subliniază ea, postulează lucruri publice - infrastructură, monumente, biblioteci - pe care cetățenii le folosesc, le îngrijesc, le repară și de care sunt adunați. A fi "adunat" se referă la munca lui D. W. Winnicott, psihanalistul relațiilor obiectuale care a popularizat ideea de "obiecte de tranziție" - jucăriile, ursuleții de pluș sau păturile preferate prin intermediul cărora copiii ajung să se înțeleagă pe ei înșiși ca sine unificat, cu un interior și un exterior în relație cu ceilalți. Pariul din Lucrurile publice este că munca pe care obiectele de tranziție o fac pentru sugari este îndeplinită în mod analog pentru cetățenii democrați de către lucrurile publice, care ne împing în relații de obiect cu alții și cu noi înșine.
Lucrurile publice se ocupă, de asemenea, de caracterul istoric rasial al lucrurilor publice: terenurile publice luate de la populațiile indigene, accesul la bunurile publice limitat la majoritățile albe. Bazându-se pe Hannah Arendt, care a văzut cum lucrurile fabricate de oameni conferă stabilitate lumii umane, Honig arată cum Arendt și Winnicott - ambii teoreticieni ai vitalității - subliniază condițiile materiale și psihologice necesare pentru permanența obiectelor și munca de reparație necesară pentru o democrație mai egalitară.
