Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea prezintă o examinare critică a situației teoriei politice, susținând că există o aversiune generalizată față de politica reală în acest domeniu. Bonnie Honig se angajează în lucrările unor teoreticieni proeminenți și oferă o perspectivă care încearcă să revitalizeze înțelegerea politicii, bazându-se pe intuițiile lui Hannah Arendt. Deși cartea este erudită și academică, ea oferă o viziune convingătoare a politicii, care pune accentul pe deschidere și pe potențialul de contestare politică.
Avantaje:⬤ Sosește la timp și în stare excelentă
⬤ oferă o critică convingătoare și pătrunzătoare a teoriei politice contemporane
⬤ revitalizează înțelegerea politicii
⬤ se angajează cu gânditori importanți
⬤ prezintă o viziune a politicii deschise versus politica închisă.
Dezavantaje:Poate subestima aspectele radicale ale argumentelor sale; ar putea fi considerată prea academică și savantă, ceea ce ar putea să nu placă tuturor cititorilor.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Political Theory and the Displacement of Politics
Conținutul cărții:
„Teoria politică și dislocarea politicii”, publicată inițial în 1993, a fost numită un text fondator al agonismului, care tratează contestarea politică nu ca o modalitate regretabil de necesară de a corecta imperfecțiunile politice, ci ca o caracteristică necesară, uneori plină de bucurie, a vieții democratice.
După cum scrie Bonnie Honig în prefața acestei ediții aniversare de treizeci de ani, agonismul care stă la baza acestei cărți este democratic: este dedicat spațiilor comune și practicilor relaționale care permit grupurilor diverse să stabilească și să redefinească condițiile de conviețuire ca egali. Prin regândirea relației stabilite între politică și teoria politică, Honig susține că teoreticienii politici cu poziții opuse tratează adesea teoria politică nu atât ca o explorare a politicii, cât ca o serie de dispozitive pentru deplasarea acesteia.
Ea îi caracterizează pe Kant, Rawls și Sandel drept teoreticieni ai virtuții politicii, susținând că aceștia se bazează pe principiile dreptului, raționalității, comunității și legii pentru a-și proteja teoriile politice de conflictul și incertitudinea realității politice. Bazându-se pe Nietzsche și Arendt, precum și pe Machiavelli și Derrida, Honig explorează în schimb o politică alternativă a virtuții, care tratează perturbările ordinii politice ca locuri valoroase ale libertății și individualității democratice.
