Mary Shelley și drepturile copilului: Filosofia politică în Frankenstein

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Mary Shelley and the Rights of the Child: Political Philosophy in Frankenstein

Conținutul cărții:

Încă din tinerețe, Mary Shelley s-a cufundat în tradiția contractului social, în special în teoriile educaționale și politice ale lui John Locke și Jean-Jacques Rousseau, precum și în filosofiile radicale ale părinților săi, feminista Mary Wollstonecraft și anarhistul William Godwin. În acest context, Shelley a scris Frankenstein.

Or, the Modern Prometheus, publicată pentru prima dată în 1818. În cele două secole care au trecut de atunci, capodopera sa a fost celebrată ca un clasic gotic, iar rezonanța sa simbolică a determinat succesul global al publicării, traducerii și adaptării sale în teatru, film, artă și literatură. Cu toate acestea, în Mary Shelley și drepturile copilului, Eileen Hunt Botting susține că Frankenstein este mai mult decât o operă originală și paradigmatică de science fiction - este o reflecție profundă asupra unei întrebări morale și politice radicale: au copiii drepturi?

Botting susține că Frankenstein își invită cititorii să analizeze consecințele etice ale unei premise contrafactuale: ce s-ar fi întâmplat dacă un bărbat ar fi folosit știința pentru a crea o viață umană fără o femeie? Imediat după "nașterea" creaturii, tatăl său om de știință îl abandonează, iar consecințele nedrepte și tragice care urmează stau la baza intrigii din Frankenstein. Botting găsește în structura narativă a romanului o serie de experimente de gândire interconectate care dezvăluie modul în care Shelley vedea Creatura din Frankenstein așa cum era ea de fapt - un orfan apatrid abandonat de familie, abuzat de societate și ignorat de lege. Prin urmare, romanul obligă cititorii să se gândească dacă copiii au dreptul la mijloacele fundamentale pentru dezvoltarea lor ca oameni - și anume, dreptul la hrană, îmbrăcăminte, adăpost, îngrijire, dragoste, educație și comunitate.

În analiza lui Botting, Frankenstein apare ca o resursă conceptuală pentru explorarea drepturilor copiilor din zilele noastre, în special a celor care sunt handicapați, apatrizi sau modificați genetic prin tehnologii medicale precum fertilizarea in vitro cu trei părinți și, poate în viitorul apropiat, editarea genetică. Mary Shelley și drepturile copilului concluzionează că dreptul de a împărtăși dragostea și comunitatea, în special cu părinții sau cu înlocuitorii potriviți, aparține tuturor copiilor, indiferent de geneza, apartenența sau statutul lor social.