Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile cărții despre familia Oatman relatează o narațiune complexă care îmbină faptele istorice cu o poveste captivantă. Cititorii apreciază cercetarea meticuloasă și punctele de vedere echilibrate cu privire la masacrul din Oatman, subliniind în același timp unele inconsecvențe în ton și ritm. În general, cartea este considerată o adăugare autoritară și semnificativă la literatura istorică occidentală.
Avantaje:⬤ Documentare și cercetare excepționale, inclusiv note de subsol și bibliografie detaliate.
⬤ narațiune convingătoare care îmbină în mod eficient istoria cu narațiunea.
⬤ Tratarea corectă a perspectivei indienilor americani.
⬤ Oferă o perspectivă nuanțată care corectează prejudecățile mai vechi din reluarea poveștii Oatman.
⬤ Explorare captivantă a contextului cultural și religios din jurul evenimentelor.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori au considerat controversată concluzia, care se concentrează mai degrabă pe vină decât pe circumstanțe.
⬤ Deși densă în informații, unii au găsit-o lentă și lipsită de energie narativă captivantă.
⬤ Uneori se axează prea mult pe acuratețea faptelor, mai degrabă decât pe implicarea emoțională.
⬤ Alții au considerat că interpretarea este prea corectă din punct de vedere politic sau că se bazează pe o agendă.
(pe baza a 60 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Oatman Massacre: A Tale of Desert Captivity and Survival
Conținutul cărții:
Masacrul de la Oatman se numără printre cele mai faimoase și dramatice povești de captivitate din istoria sud-vestului. În această relatare captivantă, Brian McGinty explorează contextul, evoluția și urmările tragediei.
Roys Oatman, un mormon disident, și-a condus familia de nouă copii și alte câteva familii din Illinois într-o călătorie spre vest, crezând într-o profeție conform căreia vor găsi „Țara lui Bashan” fertilă la confluența râurilor Gila și Colorado. La 18 februarie 1851, o bandă de indieni din sud-vestul țării a atacat familia pe o stâncă cu vedere la râul Gila, în Arizona de astăzi. Toți membrii familiei, cu excepția a trei, au fost uciși. Atacatorii au luat-o captivă pe Olive, în vârstă de 13 ani, și pe Mary Ann, în vârstă de 8 ani, și l-au lăsat mort pe fratele lor Lorenzo, în vârstă de 14 ani, rănit.
Deși Mary Ann nu a supraviețuit, Olive a supraviețuit, fiind salvată și reunită cu fratele ei la Fort Yuma.
La întoarcerea lui Olive în societatea albă, în 1857, Royal B. Stratton a publicat o carte care a senzaționalizat povestea, iar Olive însăși a mers în turnee de conferințe, povestindu-și experiențele și entuziasmând audiența cu tatuajele ei din bărbia Mohave.
Eliberând povestea legendară de prejudecățile sale anti-indiene și punând la îndoială noțiunea istorică conform căreia atacatorii Oatmanilor erau apași, McGinty explorează măsura în care Mary Ann și Olive s-ar fi adaptat la viața printre mahave și descrie cei opt ani în care Olive a călătorit și a vorbit despre calvarul ei.
