Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Cars for Comrades” de Lewis Siegelbaum oferă o explorare detaliată a industriei auto sovietice, concentrându-se pe istoria, producția și impactul acesteia asupra societății sovietice. Cartea este lăudată pentru cercetarea sa exhaustivă și perspectiva unică asupra deținerii de mașini în contextul vieții sovietice, dar criticile subliniază lipsa imaginilor și ilustrațiilor mașinilor în sine.
Avantaje:⬤ Prezentare istorică cuprinzătoare și detaliată a industriei auto sovietice.
⬤ Perspective unice asupra intersecției dintre proprietatea auto și societatea sovietică.
⬤ Bine documentată, fiind o resursă valoroasă pentru cei interesați de istoria automobilelor și de studiile sovietice.
⬤ Scrisă de un autor avizat, care oferă profunzime subiectului.
Dezavantaje:⬤ Lipsa elementelor vizuale, cum ar fi imagini ale mașinilor rusești, care i-a dezamăgit pe unii cititori.
⬤ Unele critici privind aplicarea stereotipurilor americane în interpretările sociologice.
⬤ Ilustrații monocrome și granulate, inadecvate pentru pasionații de vizual.
(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Cars for Comrades
Conținutul cărții:
Automobilul și comunismul sovietic formau un cuplu ciudat. Simbolul prin excelență al puterii economice americane și al consumerismului nu a atins niciodată statutul de icoană ca motor al progresului comunist, în parte pentru că a reprezentat o provocare incomodă pentru unele ipoteze de bază ale ideologiei și practicii sovietice. În această carte bogată și adesea plină de umor, Lewis H. Siegelbaum povestește viața automobilului sovietic și, în acest proces, ne oferă o perspectivă nouă asupra istoriei și destinului URSS.
Bazându-se pe surse care variază de la arhivele oficiale de stat la desene animate, reviste pentru pasionații de mașini și filme populare, "Mașini pentru tovarăși" ne poartă de la construcția uriașelor Detroi sovietice, embleme ale fazei utopice a planificării sovietice, până la Togliatti din zilele noastre, unde soarta ultimei uzine auto din Rusia atârnă în balanță. Una dintre surprizele cărții este rolul important jucat de oamenii de afaceri și inginerii americani în istoria zbuciumată a producției de automobile sovietice, iar autorul subliniază paralelele ironice dintre povestea sovietică și declinul Detroit-ului american. În perioada interbelică, cluburile auto, revistele auto și popularitatea curselor de raliu au fost semne ale unei culturi auto sovietice incipiente, a cărei dezvoltare a fost încetinită de politicile statului stalinist și de lipsa de drumuri din Rusia. În anii postbelici, automobilele au apărut cu o frecvență mai mare în cântece, filme, romane și în propaganda care promitea să fie mai bună decât America, nebună după mașini.
În cele din urmă, arată Siegelbaum, automobilul a întruchipat și a exacerbat contradicțiile dintre ceea ce încuraja comunismul sovietic și ceea ce acesta oferea. A avea nevoie de o mașină era un semn de sprijin pentru obiectivele industriale; a dori o mașină de dragul ei era cu totul altceva. Deoarece mașinile sovietice erau atât greu de obținut, cât și nesigure în mod cronic, iar elemente precum benzina și piesele de schimb erau atât de rare, deținerea și întreținerea acestora îi angrenau pe cetățeni în rețele de practici private, semi-ilegale și ideologic heterodoxe, pe care statul era incapabil să le combată. Această biografie magistrală și amuzantă a automobilului sovietic, profund documentată și captivantă, oferă o nouă perspectivă asupra uneia dintre cele mai emblematice - și importante - tehnologii ale secolului al XX-lea și o nouă abordare a înțelegerii istoriei Uniunii Sovietice însăși.
