Memorie, istorie, uitare

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o explorare profundă a istoriei și memoriei de către Paul Ricoeur, recunoscută pentru intuițiile sale filosofice profunde și argumentele complexe. Deși este foarte apreciată pentru profunzimea și erudiția sa, cartea este remarcată și pentru faptul că este densă din punct de vedere teoretic și dificil de citit.

Perspective filosofice profunde asupra memoriei și istoriei, referințe ample la teoreticieni și filosofi, stil de scriere uman, valoros pentru discipline academice precum sociologia și literatura, foarte recomandat de cititori.

Densitatea teoretică o face dificil de citit, nu este potrivită pentru cititorii ocazionali, poate fi copleșitoare pentru cei nepregătiți pentru argumente complexe.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Memory, History, Forgetting

Conținutul cărții:

De ce evenimente istorice majore precum Holocaustul ocupă prim-planul conștiinței colective, în timp ce momente profunde precum genocidul armean, epoca McCarthy și rolul Franței în Africa de Nord rămân la distanță? Este posibil ca istoria să "amintească prea mult" unele evenimente în detrimentul altora? O lucrare de referință în filosofie, Memory, History, Forgetting (Memorie, istorie, uitare) a lui Paul Ricoeur examinează această relație reciprocă dintre amintire și uitare, arătând cum afectează atât percepția experienței istorice, cât și producerea narațiunii istorice.

Memorie, istorie, uitare, ca și titlul său, este împărțită în trei secțiuni majore. Ricoeur adoptă mai întâi o abordare fenomenologică a memoriei și a dispozitivelor mnemonice. Întrebarea de bază aici este cum o memorie a prezentului poate fi a ceva absent, trecutul. A doua secțiune abordează lucrările recente ale istoricilor, redeschizând problema naturii și adevărului cunoașterii istorice. Ricoeur explorează dacă istoricii, care pot scrie o istorie a memoriei, pot rupe cu adevărat orice dependență de memorie, inclusiv amintirile care rezistă reprezentării. A treia și ultima secțiune este o meditație profundă asupra necesității uitării ca o condiție pentru posibilitatea de a-și aminti și dacă poate exista ceva de genul uitării fericite în paralel cu memoria fericită. De-a lungul cărții sunt prezentate lecturi atente și apropiate ale textelor lui Aristotel și Platon, ale lui Descartes și Kant, precum și ale lui Halbwachs și Pierre Nora.

O realizare epocală în cariera unuia dintre cei mai importanți filosofi ai epocii noastre, Memorie, istorie, uitare oferă legătura crucială între Time and Narrative și Oneself as Another ale lui Ricoeur și reflecțiile sale recente privind etica și problemele responsabilității și reprezentării.

"Succesul său în dezvăluirea relațiilor interne dintre rememorare și uitare și modul în care această dinamică devine problematică în lumina evenimentelor cândva prezente, dar acum trecute, va inspira dialogul și răspunsul academic, dar are, de asemenea, o mare atracție pentru cititorii generali educați, în căutare atât de metodă, cât și de înțelegere din examinarea ramificațiilor etice ale evenimentelor moderne.... Este, într-adevăr, o lucrare de maestru, nu numai în viața lui Ricoeur, ci și în filosofia europeană contemporană."- Library Journal.

"Ricoeur scrie cel mai bun tip de filosofie - critică, economică și clară." - New York Times Book Review.