Meritocrația toxică a jocurilor video: De ce cultura jocurilor este cea mai rea

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare critică a culturii toxice din jocuri și contestă conceptul de meritocrație, susținând că acesta nu se bazează cu adevărat pe merit. Se discută despre modul în care mediul de joc poate fi ostil, în special față de jucătorii mai puțin calificați și grupurile marginalizate. În timp ce unii cititori consideră argumentele convingătoare și pătrunzătoare, alții le resping ca fiind prea academice sau greșite.

⬤ Oferă critici pătrunzătoare ale culturii jocurilor și meritocrației.
⬤ Implică cititori din diverse medii, inclusiv non-jucători.
⬤ Oferă un apel oportun și provocator la abordarea problemelor de toxicitate și inegalitate.
⬤ Include capitole bine argumentate cu o scriere accesibilă.
⬤ Discută implicațiile pentru o comunitate de jocuri mai incluzivă.

⬤ Unii cititori consideră cartea prea academică și deconectată de realitate.
⬤ Se confruntă cu reacții negative din partea jucătorilor care cred în meritocrația tradițională și consideră că promovează nedreptatea.
⬤ O serie de recenzii își exprimă nemulțumirea față de stilul de scriere sau de conținut, catalogându-l drept „incoerent” sau „absurd”.
⬤ Criticii susțin că subminează valorile muncii asidue și abilității în jocuri.

(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Toxic Meritocracy of Video Games: Why Gaming Culture Is the Worst

Conținutul cărții:

Un jucător avid și un critic media ascuțit explică contribuția negativă a meritocrației la cultura jocurilor video - și ce se poate face în această privință

Jocurile video au adus divertisment, educație și inovație pentru milioane de oameni, dar jocurile au și părțile lor întunecate. De la misoginismul adânc înrădăcinat întruchipat de GamerGate la răutatea endemică a comunităților de jucători abuzive, cultura jucătorilor a avut repercusiuni grave în lumea reală, de la amenințări cu moartea la practici industriale sexiste și condamnări rasiste.

În cartea The Toxic Meritocracy of Video Games (Meritocrația toxică a jocurilor video), Christopher A. Paul, critic de new media și jucător de lungă durată, explică modul în care accentul pus de jocurile video pe meritocrație consolidează această cultură negativă. Paul arată mai întâi de ce meritocrația face parte integrantă din designul, narațiunile și valorile jocurilor video. Jocurile valorizează de obicei abilitatea și tehnica, iar practicile comune ale jocurilor video (cum ar fi nivelarea) includ gândirea meritocratică în cele mai elementare premise. Se presupune adesea că jocurile video oferă condiții de concurență echitabile, însă acestea facilitează transferul de abilități de la un joc la altul, permițând anumitor jucători un avantaj încorporat.

Meritocrația toxică a jocurilor video identifică provocări adânc înrădăcinate în cultura jocurilor video - dar nu totul este pierdut. După cum susține Paul, instituții la fel de meritocratice precum sportul profesionist și învățământul superior au găsit remedii puternice pentru a-și atenua propriile culturi toxice, inclusiv recrutarea activă și strategii care promovează valori precum contingența, norocul și serendipitatea. Paul susține că acestea pot fi aduse în universul jucătorilor, promovând în cele din urmă o cultură mai diversă, mai acceptabilă și mai autoreflexivă, care nu este bună doar pentru jucători, ci și pentru jocurile video.