Metafizică: Concept și probleme

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază angajamentul profund al lui Adorno față de filosofie, în special în legătură cu implicațiile Holocaustului. Abordarea sa dialectică complexă subliniază unitatea organică a formei și conținutului, provocând diviziunile filosofice tradiționale. Deși scrierea este descrisă ca fiind densă și provocatoare, ea este lăudată pentru erudiția și profunzimea sa. Cartea este recomandată celor serios interesați de gândirea filosofică și metafizică, remarcându-se semnificația sa în discuțiile contemporane despre valori și etică.

Cartea este remarcată pentru intuițiile sale profunde, contextul istoric bogat și capacitatea unică a lui Adorno de a se implica în chestiuni filosofice complexe. Ea oferă o examinare critică a relației dintre formă și conținut și abordează probleme sociale și etice presante, în special în urma Holocaustului. Erudiția și neglijarea sa în discursul curent fac din această carte o lectură vitală pentru pasionații de filosofie.

Complexitatea scrierilor lui Adorno poate face lectura dificilă, în special în secțiunile inițiale în care se discută despre Aristotel. Unii cititori pot considera că lipsa răspunsurilor ușoare și natura complexă a argumentelor reprezintă o barieră în calea înțelegerii. Abordarea lui Adorno poate fi, de asemenea, polarizantă, deoarece criticile sale la adresa gândirii occidentale și a tradiției filosofice ar putea să nu rezoneze cu toți cititorii.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Metaphysics: Concept and Problems

Conținutul cărții:

Acest volum face disponibile pentru prima dată în limba engleză prelegerile lui Adorno despre metafizică. Acesta oferă o introducere unică nu numai la metafizică, ci și la propriul punct de vedere intelectual al lui Adorno, dezvoltat în lucrarea sa majoră Dialectica negativă.

Metafizica pentru Adorno este definită de o tensiune centrală între concepte și fapte imediate. Adorno urmărește acest dualism până la Aristotel, pe care îl vede ca fondator al metafizicii. La Aristotel, aceasta apare ca o tensiune nerezolvată între formă și materie. Această diviziune de bază, în interpretarea lui Adorno, traversează întreaga istorie a metafizicii. Poate că nu este surprinzător faptul că Adorno găsește această tensiune rezolvată în dialectica hegeliană.

La baza acestui dualism se află o altă dihotomie, pe care Adorno o consideră esențială pentru metafizică: în timp ce aceasta dizolvă credința în lumi transcendentale prin gândire, în același timp încearcă să salveze credința într-o realitate dincolo de empiric, tot prin gândire. Pentru Adorno, tradiția metafizică își datorează măreția acestei ambiguități profunde.

Cea mai mare parte a acestor prelegeri, ținute de Adorno la sfârșitul vieții sale, este dedicată unei expuneri critice a gândirii lui Aristotel, concentrându-se pe ambiguitățile sale centrale. În ultimele prelegeri, atenția lui Adorno se îndreaptă către problema relevanței metafizicii în zilele noastre, în special după Holocaust. El găsește în experiențele metafizice, care transcend discursul rațional fără a cădea în iraționalism, un ultim refugiu precar al adevărului uman la care propria sa gândire a aspirat întotdeauna.

Acest volum va fi o lectură esențială pentru oricine este interesat de opera lui Adorno și va fi un text valoros pentru studenții și cercetătorii filosofiei și teoriei sociale.