Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile la „A Secular Age 2.0” detaliază o explorare a revenirii gândirii religioase în discursul modern, contrazicând narațiunea unei progresii liniare de la religie la secularism. Recenzile susțin că cercetătorii contemporani recunosc din ce în ce mai mult complexitatea personalității umane și importanța contextelor istorice și filosofice. Lucrarea lui Pfau este remarcată pentru analiza sa textuală profundă, angajându-se într-o conversație lucidă despre personalitate, etică și eșecurile modernității de a da seama în mod corespunzător de aceste concepte. Cu toate acestea, criticile cu privire la pluralitate și nostalgie sunt evidente, precum și preocupările cu privire la perspectiva cărții care este în mare parte catolică.
Avantaje:⬤ Se implică profund în textele istorice și în ideile filosofice referitoare la personalitate.
⬤ Contestă narațiunea liniară a ascensiunii secularismului și recunoaște o recrudescență a discursului religios.
⬤ Oferă critici pătrunzătoare ale gândirii moderne și explorează tradiții uitate.
⬤ Narațiune bine documentată și construită cu atenție.
⬤ Utilizează o abordare de lectură atentă, îmbunătățind discuțiile academice.
Dezavantaje:⬤ Poate părea nostalgic sau prea critic față de modernitate.
⬤ Potențiala prejudecată față de perspectivele romano-catolice poate îndepărta unii cititori.
⬤ Criticile anumitor tradiții protestante pot părea disprețuitoare sau prea simplificate.
⬤ Lungimea și complexitatea textului pot descuraja cititorii ocazionali.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
În acest studiu strălucit, Thomas Pfau susține că pierderea conceptelor fundamentale din filosofia aristotelică clasică și medievală a cauzat o separare fatală între rațiune și voință în gândirea europeană. Pfau urmărește evoluția și eventuala deteriorare a conceptelor-cheie ale acțiunii umane - voință, persoană, judecată, acțiune - din Antichitate prin scolastică și până la teoria morală din secolul al XVIII-lea și revizuirea sa critică în lucrările lui Samuel Taylor Coleridge. Prezentând discuții critice extinse despre Aristotel, gnosticism, Augustin, Aquino, Ockham, Hobbes, Shaftesbury, Mandeville, Hutcheson, Hume, Adam Smith și Coleridge, acest studiu susține că conceptele umaniste pe care acești scriitori încearcă să le elucideze dobândesc sens și semnificație numai în măsura în care suntem pregătiți să ne implicăm (mai degrabă decât să istorizăm) în utilizările lor anterioare. Începând cu ascensiunea voluntarismului teologic (și, în cele din urmă, secular), gândirea modernă pare din ce în ce mai reticentă și, în timp, incapabilă să se implice în istoria profundă a propriilor concepții subiacente, lăsând astfel înțelegerea noastră a naturii și funcției cercetării umaniste din ce în ce mai fragilă și incoerentă.
Una dintre consecințele acestei schimbări este faptul că autoexprimarea morală a elitelor intelectuale și a cetățenilor obișnuiți a rămas limitată, ceea ce, la rândul său, a alimentat ideea larg răspândită că preocupările morale și etice nu sunt decât o ramură specială de cercetare determinată în mare măsură de opinii, mai degrabă decât de raționamentul, judecata și practica dialogică.
Un semn clar al acestui regres este criza actuală în studiul științelor umaniste, al căror rol este conceput (și evaluat negativ) în mod covârșitor în termeni de teorii, metode și obiective științifice. Victima finală a acestui reducționism a fost însăși ideea de persoană și dispariția unui limbaj etic adecvat. Minding the Modern nu este doar un capitol din istoria ideilor; este un studiu fenomenologic și metafizic aprofundat al rădăcinilor problemelor actuale.
