Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o perspectivă valoroasă asupra intersecției dintre traumă și spiritualitate, în special prin prisma culturii tibetane. Cartea combină cercetarea aprofundată cu povestirea accesibilă, provocând cadrele occidentale convenționale în studiile privind trauma.
Avantaje:Cartea este bine documentată și oferă o perspectivă nouă asupra traumei și spiritualității. Este accesibilă și captivantă, oferind elemente de povestire și evidențiind relațiile reale din cadrul comunității tibetane. Ea adaugă profunzime la înțelegerea traumei, în special în contextele culturale.
Dezavantaje:Unii cititori ar putea găsi abordarea disprețuitoare față de perspectivele sau cadrele occidentale, deoarece se concentrează mai mult pe contextele culturale tibetane.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Spacious Minds: Trauma and Resilience in Tibetan Buddhism
Conținutul cărții:
Spacious Minds susține că reziliența nu este o simplă absență a suferinței. Cercetările efectuate de Sara E.
Lewis arată cum cei care se descurcă cel mai bine pot experimenta într-adevăr dureri și pierderi profunde. Examinând diaspora tibetană, ea contestă perspectivele care aseamănă reziliența cu rezistența materialelor fizice, sugerând că oamenii ar trebui să "își revină" după adversitate. În sens mai larg, această etnografie pune sub semnul întrebării tendința de a utiliza trauma ca principiu organizatoric pentru toate studiile privind conflictele, în care suferința este înțeleasă ca o problemă individuală înrădăcinată în boli psihiatrice.
Dincolo de simpla articulare a modului în care categoriile tibetane de suferință sunt diferite de cele biomedicale, Spacious Minds arată cum budismul tibetan creează noi posibilități de înțelegere a rezilienței. Aici, peisajul social și religios îi încurajează pe cei expuși la violență să vadă evenimentele trecute ca fiind impermanente și iluzorii, în condițiile în care debriefingul, rezolvarea sau prelucrarea evenimentelor trecute nu fac decât să consolideze suferința și pot chiar provoca boli.
Reziliența în Dharamsala este înțeleasă ca sems pa chen po, o minte vastă și spațioasă care nu se fixează asupra problemelor individuale, ci mai degrabă folosește suferința ca pe o oportunitate de a genera compasiune pentru alții în ciclul nesfârșit al samsara. O viziune amplă a minții ajută la a vedea suferința din viață ca fiind obișnuită.
Și totuși, apare un paradox intrigant. După cum demonstrează cu abilitate Lewis, tibetanii din exil au învățat că campaniile pentru drepturile omului se bazează pe crearea și circulația narațiunii traumei; în acest fel, activiștii tibetani utilizează discursul străin al traumei, nu pentru vindecare psihologică, ci ca un dispozitiv politic și un act de acțiune.
