Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea explorează intersecția dintre traumă și spiritualitate, în special în contextul tibetan, oferind perspective valoroase pentru cei implicați în studiul traumelor și în domenii similare. Autorul îmbină eficient povestirea cu cercetarea solidă, făcând ideile complexe mai ușor de înțeles.
Avantaje:Cartea oferă perspective noi asupra studiului traumelor, încorporează eficient contextul cultural, are o proză accesibilă și prezintă cercetări bine documentate cu povestiri pline de viață. De asemenea, portretizează relații reale din cadrul comunității tibetane, depășind cadrele tradiționale occidentale.
Dezavantaje:Unii cititori ar putea găsi perspectiva potențial disprețuitoare față de punctele de vedere occidentale, ceea ce ar putea duce la disconfort sau neînțelegere a mesajului.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Spacious Minds: Trauma and Resilience in Tibetan Buddhism
Conținutul cărții:
Spacious Minds susține că reziliența nu este o simplă absență a suferinței. Cercetările efectuate de Sara E.
Lewis arată cum cei care se descurcă cel mai bine pot experimenta într-adevăr dureri și pierderi profunde. Examinând diaspora tibetană, ea contestă perspectivele care compară reziliența cu rezistența materialelor fizice, sugerând că oamenii ar trebui să-și revină după adversitate. În sens mai larg, această etnografie pune sub semnul întrebării tendința de a utiliza trauma ca principiu organizatoric pentru toate studiile privind conflictele, în care suferința este înțeleasă ca o problemă individuală înrădăcinată în boli psihiatrice.
Dincolo de simpla articulare a modului în care categoriile tibetane de suferință sunt diferite de cele biomedicale, Spacious Minds arată cum budismul tibetan creează noi posibilități de înțelegere a rezilienței. Aici, peisajul social și religios îi încurajează pe cei expuși la violență să vadă evenimentele trecute ca fiind impermanente și iluzorii, în condițiile în care debriefingul, rezolvarea sau procesarea evenimentelor trecute nu fac decât să consolideze suferința și pot chiar provoca boli.
Reziliența în Dharamsala este înțeleasă ca sems pa chen po, o minte vastă și spațioasă care nu se fixează pe problemele individuale, ci mai degrabă folosește suferința ca pe o oportunitate de a genera compasiune pentru ceilalți în ciclul nesfârșit al samsarei. O viziune amplă a minții ajută la a vedea suferința din viață ca pe ceva obișnuit.
Și totuși, apare un paradox intrigant. După cum demonstrează cu abilitate Lewis, tibetanii din exil au învățat că campaniile pentru drepturile omului se bazează pe crearea și circulația narațiunii traumei; în acest fel, activiștii tibetani utilizează discursul străin al traumei, nu pentru vindecare psihologică, ci ca un dispozitiv politic și un act de acțiune.
