Misterul Providenței

Recenzii ale cititorilor

Recenziile cărții lui John Flavel „Misterul providenței” evidențiază faptul că această carte este o resursă profundă și transformatoare pentru creștinii care doresc să înțeleagă providența lui Dumnezeu în viața lor. Mulți cititori au găsit-o reconfortantă și iluminatoare, apreciind fundamentarea sa biblică temeinică și aplicațiile practice. Cu toate acestea, unii au remarcat că limbajul puritan dens al cărții și caracterele mici o pot face dificil de citit.

⬤ Transformativă și profund spirituală, oferind comori de înțelepciune.
⬤ Oferă confort și încurajare credincioșilor care se confruntă cu îndoieli și lupte.
⬤ Tratarea cuprinzătoare și scripturală a providenței lui Dumnezeu.
⬤ Încurajează reflecția personală și creșterea în credință.
⬤ Accesibilă și vorbește direct inimii cititorului.
⬤ Recomandat pentru studiul în grup pentru a facilita discuțiile.

⬤ Limbajul puritan este dens și poate fi dificil de digerat.
⬤ Dimensiunea mică a caracterelor îl face greu de citit fără mărire.
⬤ Este nevoie de efort și concentrare pentru a aprecia pe deplin conținutul.

(pe baza a 59 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Mystery of Providence

Conținutul cărții:

John Flavel (c. 1627-1691) a fost un cleric presbiterian englez, puritan și autor.

Flavel, fiul cel mare al reverendului Richard Flavel, descris ca fiind "un pastor dureros și eminent", care a ocupat succesiv funcțiile de la Bromsgrove, Worcestershire, Hasler și Willersey, Gloucestershire (din care a fost ejectat în 1662), s-a născut în jurul anului 1627 la Bromsgrove.

După ce și-a primit educația timpurie la școlile din vecinătate, a intrat la University College, Oxford, la o vârstă fragedă, și și-a câștigat o bună reputație pentru talent și sârguință.

La 27 aprilie 1650, a fost trimis de "comitetul permanent din Devon" la Diptford, o parohie pe Avon, la cinci mile de Totnes, unde preotul, dl Walplate, devenise bolnav. La 17 octombrie 1650, după o examinare și rostirea unei "predici de probă", a fost hirotonit asistent al domnului Walplate de către classis-ul din Salisbury. El a continuat să slujească la Diptford timp de aproximativ șase ani, succedându-i preotului senior când acesta a murit și îndrăgostindu-se foarte mult de oameni, nu numai prin seriozitatea sa, ci și prin ușurința cu care îi trata în ceea ce privește zeciuiala.

În 1656 s-a mutat la Dartmouth, deși remunerațiile Diptford erau mult mai mari. La adoptarea Act of Uniformity (1662) a fost expulzat, dar a continuat să predice în particular până când Five Mile Act l-a alungat din Dartmouth. Cu toate acestea, a rămas cât mai aproape de Dartmouth, mutându-se la Slapton, la cinci mile depărtare, și acolo a predicat de două ori în fiecare duminică tuturor celor care veneau, printre care se aflau mulți dintre vechii săi enoriași. La acordarea indulgenței din 1671, el s-a întors la Dartmouth și a continuat să oficieze acolo chiar și după retragerea libertății de a face acest lucru. În cele din urmă, s-a văzut nevoit să se mute la Londra, călătorind pe mare și scăpând la limită de naufragiu în timpul unei furtuni, despre care se spune că a încetat ca răspuns la rugăciunile sale. Descoperind că ar fi mai în siguranță la Dartmouth, s-a întors acolo și s-a întâlnit cu oamenii săi în fiecare seară în propria casă, până când, în 1687, în urma relaxării legilor penale, aceștia au construit o casă de întâlnire pentru el. Chiar înainte de moartea sa, a acționat ca moderator la o întâlnire a miniștrilor disidenți ținută la Topsham. A murit subit de paralizie la Exeter, pe 26 iunie 1691, și a fost înmormântat în curtea bisericii Dartmouth. Wood comentează cu amărăciune violența disidenței sale. (wikipedia.org)