Misterul Providenței

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Misterul Providenței” de John Flavel este foarte apreciată pentru viziunea sa profundă asupra lucrării providențiale a lui Dumnezeu în viața creștinilor. Cititorii îi apreciază înțelepciunea spirituală profundă, aplicațiile practice și confortul pe care îl oferă în înțelegerea rolului lui Dumnezeu în timpul încercărilor și necazurilor. În timp ce mulți o găsesc transformatoare și neprețuită pentru reflecția personală, alții observă provocările limbajului său dens și ale literelor mici.

⬤ Bogată în înțelepciune biblică și perspective spirituale.
⬤ Oferă confort și încurajare în momentele dificile.
⬤ Încurajează reflecția profundă și meditația asupra providenței lui Dumnezeu.
⬤ Aplicații practice care fac legătura cu viața de zi cu zi.
⬤ Scris într-o manieră care vorbește inimii, ușor de abordat.
⬤ Recomandare puternică pentru studiul personal și de grup.

⬤ Limbaj dens și complex care poate fi dificil de citit.
⬤ Dimensiune mică a caracterelor, ceea ce face dificilă pentru unii citirea fără ajutor.
⬤ Necesită efort și angajament pentru a asimila pe deplin conținutul.

(pe baza a 59 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Mystery of Providence

Conținutul cărții:

John Flavel (c. 1627-1691) a fost un cleric presbiterian englez, puritan și autor.

Flavel, fiul cel mare al reverendului Richard Flavel, descris ca fiind "un pastor dureros și eminent", care a ocupat succesiv funcțiile de la Bromsgrove, Worcestershire, Hasler și Willersey, Gloucestershire (din care a fost ejectat în 1662), s-a născut în jurul anului 1627 la Bromsgrove.

După ce și-a primit educația timpurie la școlile din vecinătate, a intrat la University College, Oxford, la o vârstă fragedă, și și-a câștigat o bună reputație pentru talent și sârguință.

La 27 aprilie 1650, a fost trimis de "comitetul permanent din Devon" la Diptford, o parohie pe Avon, la cinci mile de Totnes, unde preotul, dl Walplate, devenise bolnav. La 17 octombrie 1650, după o examinare și rostirea unei "predici de probă", a fost hirotonit asistent al domnului Walplate de către classis-ul din Salisbury. El a continuat să slujească la Diptford timp de aproximativ șase ani, succedându-i preotului senior când acesta a murit și îndrăgostindu-se foarte mult de oameni, nu numai prin seriozitatea sa, ci și prin ușurința cu care îi trata în ceea ce privește zeciuiala.

În 1656 s-a mutat la Dartmouth, deși remunerațiile Diptford erau mult mai mari. La adoptarea Act of Uniformity (1662) a fost expulzat, dar a continuat să predice în particular până când Five Mile Act l-a alungat din Dartmouth. Cu toate acestea, a rămas cât mai aproape de Dartmouth, mutându-se la Slapton, la cinci mile depărtare, și acolo a predicat de două ori în fiecare duminică tuturor celor care veneau, printre care se aflau mulți dintre vechii săi enoriași. La acordarea indulgenței din 1671, el s-a întors la Dartmouth și a continuat să oficieze acolo chiar și după retragerea libertății de a face acest lucru. În cele din urmă, s-a văzut nevoit să se mute la Londra, călătorind pe mare și scăpând la limită de naufragiu în timpul unei furtuni, despre care se spune că a încetat ca răspuns la rugăciunile sale. Descoperind că ar fi mai în siguranță la Dartmouth, s-a întors acolo și s-a întâlnit cu oamenii săi în fiecare seară în propria casă, până când, în 1687, în urma relaxării legilor penale, aceștia au construit o casă de întâlnire pentru el. Chiar înainte de moartea sa, a acționat ca moderator la o întâlnire a miniștrilor disidenți ținută la Topsham. A murit subit de paralizie la Exeter, pe 26 iunie 1691, și a fost înmormântat în curtea bisericii Dartmouth. Wood comentează cu amărăciune violența disidenței sale. (wikipedia.org)