Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile pentru această carte ilustrează o receptare polarizată, mulți lăudând analiza sa aprofundată a intoleranței islamice, în timp ce alții o critică pentru părtinire și lipsa de perspective echilibrate. Colecția cuprinde o varietate de articole care evidențiază problemele istorice și contemporane legate de opiniile și practicile islamice cu privire la non-musulmani.
Avantaje:⬤ O colecție valoroasă de eseuri și articole care oferă o perspectivă asupra conceptului de dhimmitude și a opresiunii istorice a non-musulmanilor.
⬤ Oferă cititorilor o bogăție de cunoștințe privind intoleranța islamică și implicațiile politice ale religiei.
⬤ Extrem de informativă și bine documentată, oferind o viziune dură împotriva noțiunii de islam ca „religie a păcii”.
⬤ Stârnește discuții importante despre realitățile practicilor și credințelor islamice.
⬤ Încurajează continuarea cercetărilor și gândirea critică în rândul cititorilor.
Dezavantaje:⬤ Cartea a fost criticată pentru că este unilaterală, lipsită de echilibru și prezintă o viziune părtinitoare împotriva islamului.
⬤ Unele părți sunt repetitive și au un conținut plictisitor, în special materialul ONU.
⬤ Criticii susțin că unele afirmații și interpretări pot simplifica excesiv probleme complexe legate de islam.
⬤ Există îngrijorări cu privire la retorica inflamatorie folosită de unii contribuitori.
⬤ Necesită o minte deschisă și cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin diversele perspective asupra subiectului.
(pe baza a 56 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Myth of Islamic Tolerance: How Islamic Law Treats Non-Muslims
Conținutul cărții:
Această colecție de eseuri ale unora dintre cele mai importante autorități mondiale în domeniul istoriei sociale islamice se concentrează asupra opresiunii juridice și culturale a nemusulmanilor în societățile islamice. Autorii acestor articole aprofundate, dar accesibile, spulberă mitul larg răspândit, promulgat de grupurile de susținere a musulmanilor, al unui islam în mare parte tolerant și pluralist.
De fapt, autorii scot la iveală suprastructura juridică opresivă care i-a tratat pe non-musulmani în societățile musulmane ca pe niște tributari oprimați și umiliți și arată efectele devastatoare ale acestor atitudini și practici discriminatorii în conflictele globale trecute și contemporane. Pe lângă articolele originale, documentele din surse primare prezentate aici elucidează, de asemenea, modul în care subjugarea nemusulmanilor impusă prin lege de legea islamică derivă din conceptul musulman de jihad - răspândirea islamului prin cucerire. Din punct de vedere istoric, cuceritorii arabo-musulmani au cucerit teritorii vaste care conțineau diverse populații nemusulmane.
Multe dintre aceste populații cucerite s-au predat dominației musulmane în temeiul unui tratat special numit dhimma în arabă. Ca atare, aceste populații indigene nemusulmane, în principal creștini și evrei, au fost apoi clasificate în conformitate cu legea islamică drept dhimmis (care înseamnă "protejate").
Deși statutul protejat poate părea benign, această clasificare se referea de fapt la „protecția” împotriva reluării jihadului împotriva non-musulmanilor, în așteptarea aderării acestora la un sistem de opresiune juridică și financiară, precum și a izolării sociale. Autorii susțin că la baza acestui sistem de caste religioase se află un dispreț înrădăcinat cultural față de cei din afară, care caracterizează și astăzi o mare parte a lumii islamice și care reprezintă un impuls principal pentru terorismul jihadist.
De asemenea, se discută despre taxa de vot (arabă jizya) percepută asupra nemusulmanilor; critica islamică a Declarației Universale a Drepturilor Omului; utilizarea ideologiei jihadului de către teoreticienii musulmani radicali din secolul al XX-lea; și alte subiecte provocatoare ignorate de obicei de apologeții musulmanilor. Această critică dură și captivantă a învățăturilor și practicilor islamice cu privire la minoritățile nemusulmane scoate la iveală un scandal semnificativ legat de drepturile omului, care rareori este menționat în cercurile academice sau în presa tradițională.
