Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Stephen Mulhall, „Miturile filosofice ale căderii”, examinează influența temelor creștine, în special conceptele de cădere, păcat originar și răscumpărare, asupra gândurilor filosofice ale lui Nietzsche, Heidegger și Wittgenstein. În timp ce filosofii înșiși păreau să respingă sau să ignore aceste teme, Mulhall susține că lucrările lor reflectă un apel secularizat la ideile creștine. Cartea oferă o regândire profundă a identității și a umanității, făcând-o provocatoare atât pentru fanii acestor filosofi, cât și pentru critici.
Avantaje:Cartea este lăudată pentru claritatea, profunzimea și argumentele sale elegante. Capacitatea lui Mulhall de a conecta idei filosofice complexe la teme creștine este considerată originală și pătrunzătoare. Cartea se adresează unei game largi de cititori și îi invită să își reconsidere percepția asupra identităților seculare și religioase. În plus, reflecțiile autorului asupra unor figuri semnificative precum Nietzsche, Heidegger și Wittgenstein sunt atât lămuritoare, cât și provocatoare.
Dezavantaje:Unii cititori pot găsi discuțiile filosofice provocatoare sau pot fi în dezacord cu interpretările lui Mulhall despre cei trei filosofi. Faptul că se bazează pe cunoștințe prealabile despre acești gânditori ar putea îndepărta anumite categorii de public. În plus, cartea poate provoca reacții puternice atât din partea cititorilor creștini, cât și a filosofilor seculari, deoarece sugerează conexiuni care pot părea controversate sau nedorite.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Philosophical Myths of the Fall
Conținutul cărții:
Au respins filosofii de după Iluminism ideea păcatului originar și, prin urmare, viziunea conform căreia viața este o căutare a răscumpărării de acesta? În Philosophical Myths of the Fall, Stephen Mulhall identifică și evaluează o dimensiune etico-religioasă surprinzătoare în lucrările a trei filosofi foarte influenți - Nietzsche, Heidegger și Wittgenstein. El se întreabă: Este ideea creștină a umanității ca fiind structural defectuoasă ceva ce acești trei gânditori urmăresc doar să critice? Sau sfârșesc, mai degrabă, prin a reproduce variante seculare ale aceleiași mitologii?
Mulhall susține că fiecare, în moduri diferite, dezvoltă o concepție despre ființele umane ca având nevoie de răscumpărare: în lucrările lor, noi nu părem atât de capabili sau predispuși la eroare și fantezie, ci mai degrabă perverși structural, trăind în neadevăr. Din acest punct de vedere, munca lor este mai apropiată de perspectiva creștină decât de curentul principal al Iluminismului. Cu toate acestea, toți cei trei gânditori resping în mod explicit orice înțelegere religioasă a perversității umane; într-adevăr, ei consideră că însăși înțelegerea ființelor umane ca fiind inițial păcătoase este esențială pentru ceea ce trebuie să ne salveze.
Cu toate acestea, fiecare reproduce, de asemenea, elemente centrale ale acestei înțelegeri în propria sa gândire; fiecare povestește propriul său mit al căderii noastre și prezintă propria sa imagine a răscumpărării. Cartea se încheie cu întrebarea dacă această datorie față de religie apropie gândirea acestor filosofi de adevărul condiției umane sau, dimpotrivă, o îndepărtează de acesta.
