Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o explorare cuprinzătoare a evoluției strategiilor și instruirii USAF după războiul din Vietnam, concentrându-se asupra importanței exercițiilor de instruire realiste precum Red Flag. Cu toate acestea, unii recenzenți au evidențiat omisiuni notabile și potențiale inexactități cu privire la detalii istorice cheie.
Avantaje:⬤ Oferă o excelentă perspectivă istorică asupra dezvoltării antrenamentelor și operațiunilor de luptă aeriană.
⬤ Evidențiază importanța exercițiilor Red Flag în modelarea strategiilor de luptă ale USAF.
⬤ Stil narativ captivant care atrage cititorii ca și cum ar trăi experiența unui roman mai degrabă decât a unui manual.
⬤ Subliniază rolul indivizilor și al organizațiilor în transformarea tacticilor și a instruirii forțelor aeriene.
Dezavantaje:⬤ Repetarea anumitor fraze poate face ca anumite părți ale cărții să pară redundante.
⬤ Omiterea unor subiecte precum utilizarea dronelor și apărarea bazelor aeriene, lăsând unele domenii neexplorate.
⬤ Criticii menționează inexactități cu privire la mafia avioanelor de luptă și la crearea F-16.
⬤ Se încheie brusc pentru a ține cont de notele de subsol, lăsând cititorii cu dorința de a continua.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Air Force Way of War: U.S. Tactics and Training After Vietnam
Conținutul cărții:
La 18 decembrie 1972, peste o sută de bombardiere americane B-52 au survolat Vietnamul de Nord pentru a iniția Operațiunea Linebacker II. În următoarele unsprezece zile, șaisprezece dintre aceste avioane au fost doborâte și alte patru au suferit avarii grave.
Aceste pierderi s-au dovedit în curând atât de devastatoare, încât s-a ordonat Comandamentului Strategic Aerian să oprească bombardamentele. Performanțele slabe ale Forțelor Aeriene ale SUA în această operațiune și în alte operațiuni din timpul Vietnamului s-au datorat în parte faptului că își instruiseră piloții conform metodelor elaborate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al Războiului din Coreea, când bombardierele strategice care atacau ținte trebuiau să suporte pierderi grele. Războiul se schimbase în anii 1960, dar USAF nu se adaptase.
Cu toate acestea, între 1972 și 1991, Forțele Aeriene și-au schimbat radical doctrinele și au început să revizuiască modul de pregătire a piloților prin introducerea unui nou program de pregătire revoluționar numit "Red Flag". În The Air Force Way of War, Brian D.
Laslie examinează revoluția în instruirea piloților pe care Red Flag a adus-o după Vietnam. Noile metode de instruire ale programului au fost numite "realiste" deoarece pregăteau piloții pentru situații reale mai bine decât simulațiile simple din carlingă din trecut, iar studenții au dobândit competențe în misiunile principale și secundare în loc să se antreneze superficial pentru numeroase scenarii posibile.
Pe lângă discutarea metodelor programului, Laslie analizează modul în care absolvenții acestuia au funcționat efectiv în luptă în anii '80 și '90, în locuri precum Grenada, Panama, Libia și Irak. Istoricii militari au subliniat în mod tradițional primatul evoluțiilor tehnologice din această perioadă și au trecut cu vederea importanța vitală a progreselor în instruire, dar studiul fără precedent al lui Laslie despre Red Flag abordează această omisiune prin examinarea programului seminal.
