Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o examinare aprofundată a teoriilor educației civice din perspectiva lui Mann, determinând cititorii să își reconsidere înțelegerea virtuților civice. Cartea pune accentul pe explorarea diferitelor puncte de vedere academice mai degrabă decât pe furnizarea unei singure „viziuni mărețe”, încurajând gândirea independentă.
Avantaje:Bine documentată, provocatoare, oferă o viziune nuanțată a educației civice, încurajează gândirea critică, concisă la 125 de pagini, capitolul 5 este evidențiat ca fiind deosebit de valoros.
Dezavantaje:Stilul de scriere este mai puțin captivant, limbajul excesiv de dramatic diminuează analiza, iar împărțirea conceptelor în puncte repetitive poate fi plictisitoare pentru unii cititori.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Horace Mann's Troubling Legacy: The Education of Democratic Citizens
Conținutul cărții:
Reformator justițiar dedicat puterii educației, Horace Mann a devenit o figură națională prin susținerea mișcării școlilor comune. Mesajul lui Mann, pe care îl propovăduia cu fiecare ocazie, era că educația publică universală era singurul mijloc de a transforma masele dezordonate ale Americii într-o cetățenie republicană disciplinată și judicioasă, înlăturând astfel pericolele anarhiei și ale luptei de clasă.
În noua sa privire asupra operei și gândirii lui Mann, Bob Pepperman Taylor arată că ideile lui Mann privind educația civică au avut un impact de durată asupra modului în care gândim și astăzi despre educație și relația acesteia cu viața noastră civică. Scrisă din perspectiva teoriei și practicii democratice, lucrarea lui Taylor reevaluează filosofia lui Mann privind educația civică și rezonează profund cu dezbaterile omniprezente și extrem de politice de astăzi privind rolul educației.
Concepând școala publică ca servind în primul rând scopurilor politice, acest reformator din secolul al XIX-lea a promovat o tensiune durabilă între valorile educaționale și scopurile politice. Taylor susține că abordarea lui Mann față de educația civică a marginalizat rolul școlilor în formarea intelectului și că această componentă antiintelectuală a fost păstrată în modelul actual de școlarizare din Statele Unite. El susține că modelul școlar al lui Mann promovează certitudinea morală și consensul politic în detrimentul îndoielii intelectuale și dezacordului politic - un dezechilibru care erodează și slăbește atât scopurile educaționale, cât și pe cele democratice.
Luând în considerare influența unică a lui Mann ca teoretician al educației civice, susține Taylor, găsim atât cele mai mari puncte forte, cât și cele mai semnificative puncte slabe ale sale. Iar atunci când îl luăm în serios pe Mann în calitate de contributor la gândirea politică americană, descoperim că provocarea pe care o reprezintă este mai importantă decât îngrijorările legate de lipsa de originalitate sau de natura neștiințifică a unora dintre ideile sale.
În cele din urmă, Mann ne poate spune multe despre ceea ce este mai bun în tradiția noastră educațională, precum și ne poate ajuta să vedem unele dintre defectele sale semnificative și ne poate arăta modul în care atât punctele forte, cât și cele slabe s-au manifestat în sistemele noastre actuale de învățământ public și superior. Examinând modul în care Mann a fost primul care a articulat o viziune coerentă a relației dintre educația civică și practica democratică, Taylor demonstrează că Mann se numără printre fondatorii cheie ai tradiției politice americane.
