Human Motives: Hedonism, Altruism, and the Science of Affect
Hedonismul motivațional (adesea numit "hedonism psihologic") susține că tot ceea ce facem este făcut în căutarea plăcerii (în sensul cel mai larg) și pentru a evita durerea și neplăcerea (din nou, în sensul cel mai larg). Deși este perene atractiv, mulți filosofi și psihologi experimentali au susținut că îl refuză.
Motive umane arată cum știința deciziilor și știința recentă a afectelor pot fi utilizate pentru a construi o formă de hedonism motivațional care evită toate criticile anterioare. Din acest punct de vedere, luăm decizii anticipând și răspunzând afectiv la alternative, componenta plăcere / neplăcere a afectului constituind moneda comună a procesului decizional. Dar nu trebuie să credem că alternativele ne vor aduce plăcere sau neplăcere în viitor.
Mai degrabă, aceste sentimente sunt legate și devin părți ale reprezentării orientate spre viitor a opțiunilor, făcându-le pe acestea din urmă atractive sau respingătoare. Multe depind atunci de ceea ce reprezintă cu adevărat plăcerea și neplăcerea.
Dacă acestea sunt proprietăți intrinsec bune sau rele ale experienței, de exemplu, atunci rezultă hedonismul motivațional. Carruthers susține, în schimb, că cea mai bună explicație este una reprezentațională: plăcerea își reprezintă obiectul (neconceptual, într-un mod asemănător percepției) ca fiind bun, iar neplăcerea îl reprezintă (neconceptual) ca fiind rău.
Rezultatul este pluralismul cu privire la motivația umană, făcând loc atât altruismului autentic, cât și motivelor intrinseci ale datoriei. Clar scrisă și profund fundamentată științific, Motive umane are implicații pentru multe domenii ale filosofiei și științei cognitive și va fi de interes pentru oricine dorește să înțeleagă fundamentele motivației umane.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)