Music After the Fall: Compoziție și cultură modernă din 1989 încoace

Recenzii ale cititorilor

Recenzile subliniază faptul că această carte este o explorare cuprinzătoare a muzicii contemporane, lăudată pentru profunzimea, inventivitatea și calitatea scrierii. Cartea servește bine în mediile academice, dar poate necesita cunoștințe prealabile din partea cititorilor. A fost ridicată o anumită prudență cu privire la potențialele prejudecăți datorate influențelor asupra autorului.

⬤ Bine scrisă și pătrunzătoare
⬤ explorare extensivă a muzicii moderne și contemporane
⬤ lectură captivantă și plăcută
⬤ bine primită ca un cadou
⬤ potrivită pentru uz academic
⬤ deschizătoare de minte și ambițioasă în sinteza sa.

⬤ Necesită cunoștințe prealabile considerabile pentru o înțelegere deplină
⬤ lipsește un site web pentru exemple muzicale
⬤ potențiale prejudecăți în recomandări din cauza recunoașterilor autorului.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Music After the Fall: Modern Composition and Culture Since 1989

Conținutul cărții:

"... cea mai bună hartă existentă a zonelor noastre de umbră sonore și a schimbat modul în care ascult." --Alex Ross, The New Yorker

"... un studiu esențial al muzicii contemporane." -- New York Times

"... tăios, provocator și întotdeauna pe măsură. Numai lista de ascultări promite luni întregi de noi descoperiri, iar textul principal un nou mod de a naviga prin lumea sunetului." -- The Wire

Cartea muzicală a anului 2017--Alex Ross, The New Yorker

Music after the Fall este prima carte care analizează muzica de artă occidentală contemporană în cadrul mediului politic, cultural și tehnologic transformat al epocii de după Războiul Rece. În această carte, Tim Rutherford-Johnson analizează compoziția muzicală pe acest fundal schimbat, plasând-o în contextul globalizării, digitalizării și al noilor media. Stabilind conexiuni cu celelalte arte, în special cu arta vizuală și arhitectura, el extinde definiția muzicii de artă occidentale pentru a include forme de compoziție, muzică experimentală, artă sonoră și lucrări de crossover din întregul spectru, în interiorul și dincolo de sala de concerte.

Fiecare capitol este o analiză critică a unei game largi de compozitori, interpreți, lucrări și instituții și dezvoltă o imagine largă și bogată a ecosistemului muzicii noi, de la cvartetele de coarde nord-americane la improvizatorii libanezi, de la studiourile de muzică electroacustică din America de Sud la pianele ruinate din pustiul australian. Rutherford-Johnson propune o nouă abordare a studiului muzicii contemporane care se bazează mai puțin pe taxonomii ale stilului și tehnicii decât pe compararea diferitelor răspunsuri la teme comune precum permisiunea, fluiditatea, excesul și pierderea.