Muzica după cădere: Compoziție și cultură modernă din 1989 încoace

Recenzii ale cititorilor

Această carte este lăudată ca fiind o lectură obligatorie pentru oricine este interesat de muzica modernă și contemporană. Ea oferă o explorare profundă a peisajului muzical, oferind o sinteză de idei care este atât captivantă, cât și informativă. Cu toate acestea, necesită cunoștințe prealabile, iar unii cititori au remarcat potențiala părtinire în recunoașterile autorului.

⬤ Bine scrisă și captivantă
⬤ explorare profundă a muzicii contemporane
⬤ prezintă idei inovatoare și sintetizate
⬤ foarte recomandată pentru cei interesați de subiect
⬤ bine primită de destinatari ca un cadou.

Necesită cunoștințe sau cercetări prealabile semnificative; unii cititori și-au exprimat îngrijorarea cu privire la o potențială părtinire din cauza relațiilor autorului cu cei citați în comentariile bibliografice.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Music After the Fall: Modern Composition and Culture Since 1989

Conținutul cărții:

"... cea mai bună hartă existentă a zonelor noastre de umbră sonore și a schimbat modul în care ascult." --Alex Ross, The New Yorker

"... un studiu esențial al muzicii contemporane." -- New York Times

"... tăios, provocator și întotdeauna pe măsură. Numai lista de ascultări promite luni întregi de noi descoperiri, iar textul principal un nou mod de a naviga prin lumea sunetului." -- The Wire

Cartea muzicală a anului 2017--Alex Ross, The New Yorker

Music after the Fall este prima carte care analizează muzica de artă occidentală contemporană în cadrul mediului politic, cultural și tehnologic transformat al epocii de după Războiul Rece. În această carte, Tim Rutherford-Johnson analizează compoziția muzicală pe acest fundal schimbat, plasând-o în contextul globalizării, digitalizării și al noilor media. Stabilind conexiuni cu celelalte arte, în special cu arta vizuală și arhitectura, el extinde definiția muzicii de artă occidentale pentru a include forme de compoziție, muzică experimentală, artă sonoră și lucrări de crossover din întregul spectru, în interiorul și dincolo de sala de concerte.

Fiecare capitol este o analiză critică a unei game largi de compozitori, interpreți, lucrări și instituții și dezvoltă o imagine largă și bogată a ecosistemului muzicii noi, de la cvartetele de coarde nord-americane la improvizatorii libanezi, de la studiourile de muzică electroacustică din America de Sud la pianele ruinate din pustiul australian. Rutherford-Johnson propune o nouă abordare a studiului muzicii contemporane care se bazează mai puțin pe taxonomii ale stilului și tehnicii decât pe compararea diferitelor răspunsuri la teme comune precum permisiunea, fluiditatea, excesul și pierderea.