Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Titlul original:
Nature and Spirit: An Essay in Ecstatic Naturalism
Conținutul cărții:
Natură și spirit: An Essay in Ecstatic Naturalism dezvoltă o concepție extinsă a naturii care, la rândul său, solicită un naturalism transformat. Spre deosebire de naturalismele mai descriptive, precum cele ale lui Dewey, Santayana și Buchler, naturalismul extatic pornește de la diferența ontologică fundamentală dintre natura naturing (natura naturans) și natura natured (natura naturata).
Această diferență stă la baza tuturor celorlalte variații din cadrul unei concepții generice a naturii. Spiritul operează în cadrul unei concepții generice a naturii. Spiritul operează în cadrul unei naturi fragmentate și are propriile sale locații unice.
Naturalismul extatic nu elogiază spiritul și nici nu impune o teodicee a procesului asupra naturii ca întreg, ci descrie cu atenție modurile în care spiritul emerge din locațiile finite din lume.
Din punct de vedere metodologic, textul reorientează radical fenomenologia, astfel încât aceasta să poată lucra mai îndeaproape cu o metafizică care caută formele cele mai generice ale naturii. Trecerea de la o fenomenologie transcendentală, care se bazează pe o concepție profund greșită a pachetului unui naturalism radicalizat, face posibilă arătarea modului în care toate ordinele de importanță sunt legate de natură și de spirit.
Acest lucru, la rândul său, relochează procesul uman, cu tensiunea sa dialectică între finitudine și transcendență, și plasează sinele pe deplin în structurile emergente ale comunității de interpreți, pe măsură ce această comunitate trăiește din speranță. Conceptul de mundanitate este regândit în termeni pragmatici și semiotici, punând astfel presiune asupra formulărilor lui Heidegger. Structura categorială pragmatică a lui Peirce este utilizată pentru a arăta modul în care mundanitatea diferă de orice altă ordine din lume.
Corelația dintre potențele naturii, care sunt presemiotice și preordinale, și ordinele lumii însăși este posibilă numai printr-o fenomenologie ordinală care rămâne atentă la diferența fundamentală dintre natura naturing (potențele) și natura natured (ordinele lumii). În cele din urmă, textul redefinește naturile divine în lumina unui naturalism extatic care îl vede pe Dumnezeu ca o ordine în lume care experimentează calitatea fragmentată a naturii. Teologia procesuală este contestată pentru incapacitatea sa de a înțelege tensiunile dintre dumnezeu și cuprinzător.
Patru naturi divine sunt puse în evidență în relația lor cu natura și între ele. Lucrarea se încheie cu o descriere a vieții divine în fața cuprinderii.
