Neo-existențialismul

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare interesantă a existențialismului printr-o lentilă filosofică, încadrându-l în mod specific în termeni științifici și filosofici moderni. Cu toate acestea, se observă că familiarizarea cu figuri existențialiste precum Heidegger și Sartre este benefică pentru înțelegerea deplină a textului. Unele recenzii își exprimă scepticismul cu privire la abordarea autorului, sugerând că ar putea fi un ecou al erorilor filosofice din trecut și nu reușește să prezinte noi perspective.

Cartea este lăudată pentru dezbaterea filosofică interesantă și rezumatul eficient al opiniilor lui Gabriel, care umanizează conceptele complexe ale existențialismului. Cititorii o pot găsi accesibilă pentru a obține o imagine de ansamblu asupra acestor idei fără a se scufunda în texte mai dificile.

Există preocupări cu privire la profunzimea și originalitatea cărții, unii recenzenți considerând că aceasta nu poate oferi o nouă înțelegere substanțială dincolo de literatura existențialistă existentă. În plus, cartea stârnește îngrijorări cu privire la perpetuarea potențială a conceptelor filosofice învechite legate de idealismul german.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Neo-Existentialism

Conținutul cărții:

În această carte extrem de originală, Markus Gabriel oferă o descriere a sinelui uman care depășește blocajele inerente pozițiilor standard ale filosofiei contemporane a minții.

Punctul său de vedere, neoexistențialismul, este complet anti-naturalist, deoarece respinge orice teorie conform căreia ansamblul celor mai bune cunoștințe științifice naturale este capabil să explice pe deplin gândirea umană. În schimb, el arată că gândirea umană constă într-o proliferare nelimitată a vocabularelor mentaliste.

Rolul acestora în forma de viață umană constă în a da sens faptului că ființa umană nu se confundă doar cu natura inanimată și cu restul regnului animal. Oamenii se bazează pe un autoportret care îi plasează în cel mai larg context imaginabil al universului. Ceea ce deosebește acest autoportret de cunoștințele noastre despre realitatea naturală este faptul că ne schimbăm în funcție de convingerile noastre adevărate și false despre ființa umană.

Argumentul lui Gabriel este contestat în acest volum de Charles Taylor, Andrea Kern și Jocelyn Benoist. Apărându-și argumentul împotriva acestor și altor obiecții și explicându-și teoria autoconstituirii, Gabriel respinge pretenția metafizică a naturalismului de exclusivitate epistemică și deschide noi căi pentru cunoașterea de sine viitoare dincolo de ideologia contemporană a viziunii științifice asupra lumii.