Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 3 voturi.
Conținutul cărții:
Poezie. Traducere din limba franceză de Jonathan Larson. La cea de-a 50-a aniversare a publicării sale, The Song Cave are onoarea de a publica prima traducere în limba engleză a NIOQUE OF THE EARLY-SPRING de Francis Ponge. În aparență o carte scrisă pentru a onora anotimpul în sine și ciclul timpului, la prima sa publicare în Paris, în mai 1968, aceste note au căpătat un sens metaforic mai mare în acest context, abordând nevoia de noi începuturi și revoluție.
Aprilie nu este întotdeauna cea mai crudă lună. În aceste notații rătăcite, datate la începutul lunii aprilie 1950, Ponge oferă o versiune contemporană a "Sacre du printemps" a lui Stravinski sau a "Spring and All" a lui William Carlos Williams - o punere în scenă vernaculară a tuturor energiilor de înviere ale unei primăveri viitoare, așa cum au fost observate direct la ferma "La Fleurie" din sudul Franței. Când a fost publicat ulterior în Tel Que în mai 1968, optsprezece ani mai târziu, textul rural și pastoral al lui Ponge a dobândit acum o istorie urbană și un utopism specific, "Nioque" sau gnoza sa lucrețiană, vorbind acum sloganurilor revoluționare gnomice de pe baricadele de pe malul stâng: "Fii realist, cere imposibilul", "Sub pavele, plaja". Angajamentul atent al lui Jonathan Larson față de Ponge reușește să prindă ceea ce este cel mai prozaic în poezia sa - comunismul său feroce al obișnuitului, insistența sa că a lua parte la lucruri înseamnă a lua cuvintele în cea mai etimologică cotidianitate a lor. --Richard Sieburth.
Acest document uimitor de proaspăt și necesar al anilor 1950 al lui Francis Ponge ajunge la noi prin intermediul unei fapte mult prea rare de reconstituire poetică adevărată. Înțelegând că fiecare poet creează un limbaj nou, Jonathan Larson a găsit o poetică potrivită pentru ocazia logicii poetice proprii a lui Ponge. În această redare, grija și atenția absolută a lui Larson față de greutatea și măsura silabică, față de sintaxa și lungimea fiecărui vers pe măsură ce se derulează, ne permite nouă - ca cititori - să intrăm în drama unui text nou creat, cu alte cuvinte, să descoperim un nou poem în chiar creația sa. Cu toate acestea, nimic din toate acestea nu se întâmplă cu prețul acurateței sau prin subjugarea originalului de către cel care mânuiește limba imperială Aceasta nu este o faptă ușoară în zilele noastre și, prin intermediul urechii rafinate a lui Larson, ni se oferă din nou pregnanța și urgența momentului lui Ponge. --Ammiel Alcalay.
