Noaptea cuțitelor lungi (The Night of the Long Knives)

Recenzii ale cititorilor

Noaptea cuțitelor lungi de Fritz Leiber este o nuvelă post-apocaliptică care se învârte în jurul supraviețuitorilor dintr-un deșert nuclear, abordând teme precum supraviețuirea, moralitatea și natura imperfectă a umanității. Povestea urmărește dinamica dintre cele trei personaje principale - Ray, Alice și un bărbat mai în vârstă căruia i se spune Pops - pe măsură ce navighează în lumea lor distrusă și își provoacă convingerile despre ucidere și supraviețuire.

1) Dinamică intrigantă a personajelor și profunzime psihologică între protagoniști. 2) World-building puternic care construiește eficient un cadru distopic. 3) Bine scrisă, cu acțiune captivantă, suspans și complexitate morală. 4) Oferă un arc de personaj captivant și o explorare provocatoare a naturii umane în circumstanțe cumplite. 5) Comentariu convingător asupra societății și umanității, în ciuda temelor sale întunecate.

1) Unii cititori au găsit începutul captivant, dar au simțit că direcția poveștii a devenit mai puțin coerentă mai târziu. 2) Ritmul a fost inegal; unele secțiuni au părut lente. 3) Personajele sunt profund imperfecte, ceea ce poate să nu atragă toți cititorii. 4) Au fost remarcate unele elemente sexiste datate, tipice literaturii din anii '60. 5) A fost exprimată dorința pentru o explorare mai lungă a lumii și a dezvoltării personajelor.

(pe baza a 71 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Night of the Long Knives

Conținutul cărții:

Post-apocaliptic Distopic Științifico-fantastic Eram la o sută de mile de Nicăieri - și spun asta la propriu - când am zărit-o pe fata asta cu coada ochiului. Fusesem foarte atent pentru că încă mă așteptam ca celălalt strigoi rămas de la petrecerea de la Nicăieri să mă urmărească.

Urmărisem o linie de turnuri de înaltă tensiune, toate înclinate în același unghi de gentleman amețit de o veche explozie din ultimul război. Mi-am dat seama că fata mergea în aceeași direcție generală și era împinsă spre cursul meu de o dâră de praf care, chiar și la distanța mea, arăta străluciri metalice periculoase și cocoașe întunecate care puteau fi oameni morți sau vite. Părea subțire, brunetă și în gardă.

Micuță ca mine și ca mine purta o eșarfă lejeră în jurul jumătății inferioare a feței, în stilul vechilor buckaroos. Nu ne-am salutat, nu ne-am întors capul și nu am dat nici cel mai mic semn că ne-am văzut, în timp ce drumurile noastre se intersectau încet...