Recenzii ale cititorilor
Rezumat:„Nopți ca ziua, zile ca noaptea” de Michel Leiris este un jurnal de vise care se întinde pe o perioadă de patruzeci de ani, reflectând experiențele suprarealiste ale autorului și interpretările poetice ale viselor. Cititorii apreciază portretul intim al viselor ca parte integrantă a vieții creative a lui Leiris, considerându-le mai mult decât o evadare, ci o a doua viață plină de dorințe și temeri. Jurnalul a fost remarcat pentru abordarea sa stilistică unică, care favorizează narațiunile onirice în detrimentul poeziei și prozei tradiționale, oferind o privire asupra mișcării suprarealiste.
Avantaje:⬤ Calitate poetică bogată și intrări imaginative în vis.
⬤ Oferă o experiență intimă care conectează cititorul la psihicul autorului.
⬤ Oferă o perspectivă asupra suprarealismului și a comunității artistice din jurul lui Leiris.
⬤ Conține un context istoric și biografic care îmbogățește înțelegerea operei sale.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori pot găsi provocatoare lipsa analizei sau a comentariului.
⬤ Scrierile despre vise pot fi derutante și s-ar putea să nu fie pe placul tuturor.
⬤ Cartea poate părea dezarticulată din cauza naturii viselor, mai degrabă decât a unei narațiuni coezive.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Nights as Day, Days as Night
Conținutul cărții:
Nonficțiune literară. Poezie. Autobiografie. Traducere din franceză de Richard Sieburth, cu o prefață de Maurice Blanchot. Salutată de Lydia Davis ca un important document literar și o plăcere contemporană, NIGHTS AS DAY, DAYS AS NIGHT este o cronică a viselor lui Michel Leiris. Dar este și o autobiografie excepțională, o viziune deformată asupra Franței secolului XX, un colaj suprarealist, o colecție de poeme în proză. Leiris, autorul autobiografiei fundamentale Bărbăție, perturbă aici linia dintre a fi adormit și treaz, dintre a fi și a nu fi. El surprinde stranietatea profundă a identității visătorului: acea creatură anonimă care se trezește noaptea pentru a experimenta o versiune deformată a vieții de veghe.
Indiferent de decor (de la spectacole de circ la bordeluri, de la străzile Parisului la filmele mute de la Hollywood), Leiris se concentrează pe înstrăinarea familiarului, pe tulburarea locului comun. Frumos traduse de Richard Sieburth, aceste înregistrări ale viselor se citesc adesea ca o viziune din exterior asupra vieții și epocii lui Leiris. Acest străin este visătorul, dublul nocturn al lui Leiris, ale cărui incisive cresc la fel de mari ca o stradă, care descrie teroarea pe care o simte când este executat de naziști și care poate spune cu toată seriozitatea: Sunt mort. Este o viață alternativă, cu propria sa logică, propriile sale paradoxuri și propriile sale orori, care devine alienantă și intimă în același timp. Cu aluzii la Kafka, Pirandello și Nerval, NIGHTS AS DAY, DAYS AS NIGHT este una dintre cele mai bune opere de autoportret ale lui Leiris.
Deopotrivă atemporală și localizată în anii și locurile visării, această colecție de patruzeci de ani de momente mici și bizare și de narațiuni ciudate mai lungi prezintă ceea ce se întâmplă noaptea în imaginația neîngrădită a omului extrem de cultivat, emoțional și senzual care a fost Michel Leiris. Acestea sunt creații literare ciudate, aproape imposibil de clasificat - în parte involuntare, în parte aranjate în mod conștient - care iau ca material nu numai pe el însuși și pe prietenii săi, ci și figurile și operele altor scriitori și artiști, și care îmbină realistul și fantasticul cu un amestec ocazional de comedie pură. Redată în limba engleză naturală și vie de Richard Sieburth și infuzată cu inteligența sa vigilentă, aceasta este o reeditare extrem de binevenită, atât ca document literar important, cât și ca plăcere contemporană. --Lydia Davis, autoarea cărții Can't and Won't
NIGHTS AS DAY, DAYS AS NIGHT (Nopți ca zile, zile ca nopți) vine în completarea marii opere a lui Leiris, memoriile sale (L'Age d'homme). Existența ambelor cărți stabilește o afirmație uimitoare, aceea că viața de vis a unei persoane este la fel de valabilă și de revelatoare ca și memoriile mai obișnuite. De fapt, Leiris pare să sugereze că numai atunci când mintea inconștientă și mintea conștientă sunt văzute împreună, iar rețeaua de conexiuni dintre politică, sexualitate, frică, exotic și mundan, este reconstruită în tot misterul ei, persoana poate începe să fie cunoscută. Undeva începem să vedem viața totală a unei persoane, precum viziunea metamorfică a unui oraș paradisiac de vis, care se repetă în toată această carte. Este Noul Ierusalim suprarealist, unde raționalul și iraționalul se întâlnesc pentru a produce "punctul suprem", locul cunoașterii finale. --Lawrence R. Smith, Los Angeles Times
