Nostalgia viitorului: Africa de Vest după Războiul Rece

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Charles Piot „Nostalgia viitorului” este o explorare etnografică a Togo-ului de după Războiul Rece, examinând intersecția dintre globalizare, religie și politică. Cartea utilizează narațiuni personale și analize teoretice pentru a înțelege modul în care transformarea din Togo a influențat societatea și cultura sa, în special în ceea ce privește declinul dictaturii și creșterea penticostalismului și a ONG-urilor.

Cartea este lăudată pentru stilul său narativ captivant, poveștile personale care adaugă profunzime și analiza pătrunzătoare a schimbărilor societale din Togo. Cititorii au apreciat capacitatea lui Piot de a împleti experiențele personale cu teme mai largi ale globalizării și postcolonialismului, făcând din această carte o lectură convingătoare și ușor de înțeles, în special pentru cei care studiază Africa de Vest.

Unii cititori au considerat că primul capitol este prea teoretic și dificil de abordat, considerând că a diminuat plăcerea generală a cărții. În plus, au existat probleme legate de legarea fizică a cărții, despre care unii cititori au considerat că se desface ușor în timpul lecturii.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Nostalgia for the Future: West Africa after the Cold War

Conținutul cărții:

De la sfârșitul războiului rece, Africa a cunoscut o creștere dramatică a noilor fenomene politice și religioase, inclusiv un stat privatizat și eviscerat, ONG-uri neoliberale, penticostalism, o recrudescență a acuzațiilor de vrăjitorie, o cultură a escrocheriei și fraudei și, în unele țări, o dorință aproape universală de a emigra.

Bazându-se pe munca de teren din Togo, Charles Piot sugerează că o nouă biopolitică după suveranitatea statului reface fața uneia dintre cele mai sărace regiuni ale lumii. Într-o țară în care jocul la loteria cărților verzi a Departamentului de Stat al SUA este o pasiune națională, iar preponderența cybercaf-urilor și a sucursalelor Western Union semnalează o dorință generalizată de a se conecta la restul lumii, Nostalgia viitorului arată clar că terenul cultural și politic care stă la baza teoriei postcoloniale s-a schimbat.

Pentru a cartografia acest nou teren, Piot intră în dialog critic cu o serie de teoreticieni importanți, inclusiv Agamben, Hardt și Negri, Deleuze și Mbembe. Rezultatul este o împletire abilă de observații bogate ale vieții togoleze cu perspective profunde asupra noii lumi globalizate în care se desfășoară această viață.