Nostalgie pentru viitor: Africa de Vest după Războiul Rece

Recenzii ale cititorilor

Nostalgia viitorului de Charles Piot examinează transformările sociopolitice din Togo după Războiul Rece, concentrându-se pe interacțiunea dintre globalizare, postcolonialism și experiențele locale. Prin intermediul narațiunilor personale și al perspectivelor antropologice, Piot explorează teme precum religia, identitatea și schimbările societale, făcând ca realitățile complexe ale Togo-ului de după Războiul Rece să fie accesibile și relaționabile pentru cititori.

Cartea este bine organizată și ușor de urmărit, îmbinând teoria cu povestiri personale care ilustrează peisajul cultural și politic din Togo. Cititorii apreciază stilul de scriere al lui Piot, care este captivant și evită senzația de manual. Temele-cheie, cum ar fi impactul penticostalismului, viza de loterie și trecerea de la dictatură la biserică, oferă o înțelegere nuanțată a stării din Togo. Este foarte recomandat pentru cei interesați de antropologie, studii postcoloniale și istoria Africii de Vest.

Unii cititori au găsit primul capitol, care se concentrează mai mult pe teorie, mai puțin captivant în comparație cu restul cărții. În plus, au existat plângeri cu privire la calitatea fizică a cărții, cu rapoarte de pagini care au căzut din cauza legăturii slabe.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Nostalgia for the Future: West Africa After the Cold War

Conținutul cărții:

De la sfârșitul războiului rece, Africa a cunoscut o creștere dramatică a noilor fenomene politice și religioase, inclusiv un stat privatizat și eviscerat, ONG-uri neoliberale, penticostalism, o recrudescență a acuzațiilor de vrăjitorie, o cultură a escrocheriei și fraudei și, în unele țări, o dorință aproape universală de a emigra.

Bazându-se pe munca de teren din Togo, Charles Piot sugerează că o nouă biopolitică după suveranitatea statului reface fața uneia dintre cele mai sărace regiuni ale lumii. Într-o țară în care jocul la loteria cărților verzi a Departamentului de Stat al SUA este o pasiune națională, iar preponderența cybercafenelelor și a sucursalelor Western Union semnalează o dorință generalizată de a se conecta la restul lumii, „Nostalgia viitorului” arată clar că terenul cultural și politic care stă la baza teoriei postcoloniale s-a schimbat.

Pentru a cartografia acest nou teren, Piot intră în dialog critic cu o serie de teoreticieni importanți, inclusiv Agamben, Hardt și Negri, Deleuze și Mbembe. Rezultatul este o împletire abilă de observații bogate ale vieții togoleze cu perspective profunde asupra noii lumi globalizate în care are loc această viață.”.