Numirea zeilor: Poiesisul pasionat al lui Cy Twombly

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Naming the Gods: Cy Twombly's Passionate Poiesis” de Gary Astrachan este o explorare bine documentată a simbolismului mitic în artă, axată în special pe Cy Twombly. Cartea invită cititorii să ia în considerare aspectele inconștiente ale creativității și ale experienței umane, combinând perspective din diverse discipline, inclusiv psihologie și filosofie. Scriitura pasionată a autorului și profunzimea analizei sunt lăudate, făcând din această carte o lectură valoroasă atât pentru artiști, cât și pentru un public mai larg.

⬤ Bine documentată și riguroasă din punct de vedere intelectual, oferind o perspectivă profundă asupra artei și creativității.
⬤ Invită cititorii să exploreze noi teritorii ale gândirii și ale inconștientului.
⬤ Stil de scriere captivant, care încurajează reflecția profundă.
⬤ Explorează teme complexe, inclusiv mitologia, psihologia și filosofia, adresându-se unui public larg.
⬤ Include o bibliografie excelentă pentru explorări ulterioare.

⬤ Ar putea fi prea densă sau complexă pentru cititorii care nu au o pregătire în domeniul artei sau psihologiei.
⬤ Unii recenzenți au remarcat o calitate plăcut misterioasă, care ar putea fi interpretată ca obscuritate sau neclaritate în unele părți ale textului.
⬤ Domeniul de aplicare ambițios al subiectelor poate copleși unii cititori care caută o examinare mai directă.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Naming the Gods: Cy Twombly's Passionate Poiesis

Conținutul cărții:

Naming the Gods: Cy Twombly's Passionate Poiesis se referă la opera de artă contemporană a lui Cy Twombly în contextul profund al mitologiei grecești clasice.

În special, cele două figuri și imagini întrepătrunse ale lui Orfeu, cântăreț la liră, amant și călător în lumea subterană, și Dionysos/Bacchus, zeul vinului, al extazului și al nebuniei, sunt preluate ca cele două leitmotive tematice principale care animă și informează în mod primordial întreaga operă artistică a lui Twombly în toate mediile în care a lucrat, atât la propriu, cât și simbolic, de la începutul anilor 1950 până la ultima serie de picturi viu colorate pe care le-a realizat chiar înainte de moartea sa în 2011. Preocupările sale pentru ritmurile limbajului, poeziei și scrisului, pe de o parte, și tendințele sale spre o abstractizare gestuală extrem de expresivă, pe de altă parte, se combină în cele din urmă în crearea unei estetici performative cu adevărat noi și originale, care unește și conectează impulsurile puternice ale creării de semne, picturii și asamblării cu nevoile umane fundamentale de individualizare, realizare și răscumpărare.

Într-o lungă și bogată tradiție a sublimului poiesis care se întinde de-a lungul tragediei antice grecești, a romantismului, a poeților Friedrich H lderlin și Rainer Maria Rilke și până în vremurile noastre postmoderniste fragmentate și periclitate, corpul artistic al lui Twombly este văzut ca oferind o relație și o practică radical renovatoare pentru onorarea, lucrul cu și valorificarea atât a psihicului, cât și a materiei, a lumii interioare și a celei exterioare, precum și delimitarea unui spațiu unic, germinativ și seminal pentru punerea în aplicare în continuare a "a face", "a face", "a produce" și "a fi" creative umane, în relație reciprocă și intimă cu alteritatea "lucrurilor", a naturii și a mediului.