Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenziile evidențiază un amestec de apreciere pentru expertiza lui Hans Belting în cultura vizuală și o anumită nemulțumire cu privire la prezentarea fizică a cărții.
Avantaje:Conținutul cărții este lăudat pentru perspicacitatea sa în cultura vizuală și relațiile dintre imagini, medii și corpuri. Autorul, Hans Belting, este recunoscut ca un renumit istoric de artă. Cartea a sosit în stare excelentă, cu o copertă de plastic protectoare și o expediere rapidă.
Dezavantaje:Unii recenzenți și-au exprimat dezamăgirea cu privire la designul fizic al cărții, menționând că coperta este predispusă la deteriorare, iar hârtia satinată utilizată pentru pagini nu este ideală pentru a lua notițe sau a sublinia, mai ales că imaginile sunt alb-negru.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
An Anthropology of Images: Picture, Medium, Body
Conținutul cărții:
O teorie convingătoare care plasează originea imaginii umane în corp
În această carte revoluționară, renumitul istoric de artă Hans Belting propune o nouă teorie antropologică pentru interpretarea creației umane de imagini. În loc să se concentreze exclusiv asupra imaginilor așa cum sunt ele întrupate în diverse medii, precum pictura, sculptura sau fotografia, el leagă imaginile de imaginile noastre mentale și, prin urmare, de corpurile noastre. Corpul este înțeles ca un mediu viu care produce, percepe sau își amintește imagini care sunt diferite de imaginile pe care le întâlnim prin intermediul imaginilor realizate manual sau tehnic. Refuzând să reducă imaginile la întruchiparea lor materială, dar recunoscând importanța mediilor istorice în care se manifestă imaginile, An Anthropology of Images prezintă o nouă descriere provocatoare și provocatoare a ceea ce sunt imaginile și a modului în care acestea funcționează.
Cartea demonstrează aceste idei printr-o serie de studii de caz convingătoare, variind de la teoria imaginii lui Dante la postfotografie. Un capitol explorează tensiunea dintre imagine și mediu în două medii ale corpului, stema și tabloul portret. Un alt capitol, central, analizează relația dintre imagine și moarte, urmărind producția de imagini, inclusiv prima utilizare a măștii, până la primele ritualuri funerare în care imaginile serveau la reprezentarea corpurilor dispărute ale morților. Imaginile erau instrumente care îi reîncarnau pe decedați, făcându-i din nou prezenți, fapt care oferă un indiciu surprinzător pentru enigma prezenței și absenței din majoritatea imaginilor și care dezvăluie o genealogie a imaginilor ascunsă de teoria platonică a imaginilor.
