O crimă națională: Guvernul canadian și sistemul de școli rezidențiale

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o relatare puternică și educativă a sistemului de școli rezidențiale din Canada, care detaliază rolul guvernului și al bisericilor în genocidul cultural al populațiilor indigene. Este bine documentată și scrisă, punând în lumină un capitol întunecat al istoriei canadiene, dar poate fi tulburătoare și tulburătoare la lectură.

⬤ Educativă și informativă
⬤ bine documentată
⬤ oferă o perspectivă istorică amănunțită
⬤ oferă informații valoroase despre sistemul școlilor rezidențiale
⬤ servește drept resursă importantă pentru înțelegerea trecutului întunecat al Canadei
⬤ recomandată tuturor canadienilor și în scopuri educaționale.

⬤ Conținut foarte tulburător
⬤ poate generaliza experiențele elevilor, putând induce în eroare cititorii
⬤ poate evoca reacții emoționale puternice
⬤ unii recenzenți au remarcat lipsa nuanțelor în comparație cu alte lucrări pe această temă.

(pe baza a 29 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A National Crime: The Canadian Government and the Residential School System

Conținutul cărții:

"Am să vă spun cum suntem tratați. Mi-e mereu foame." -- Edward B., elev al școlii Onion Lake (1923) "(Dacă aș fi numit de guvernul federal cu scopul expres de a răspândi tuberculoza, nu există nimic mai bun decât școala rezidențială indiană medie." -- N.

Walker, superintendent al afacerilor indiene (1948) Timp de peste 100 de ani, mii de copii aborigeni au trecut prin sistemul de școli rezidențiale canadiene. Început în anii 1870, acesta a fost menit, în cuvintele oficialilor guvernamentali, să aducă acești copii în "cercul civilizației", însă rezultatele au fost cu mult diferite. De cele mai multe ori, școlile ofereau o educație inferioară într-o atmosferă de neglijență, boală și adesea abuz.

Folosind documente guvernamentale inedite, istoricul John S. Milloy oferă o imagine completă a istoriei și realității sistemului de școli rezidențiale.

El începe prin a urmări rădăcinile ideologice ale sistemului și urmărește traseul documentelor de memorandumuri interne, rapoarte ale inspectorilor de teren și scrisori de plângere. În primele decenii, sistemul s-a dezvoltat fără planificare sau reținere.

În ciuda numeroaselor comisii și rapoarte critice, sistemul a persistat până în anii 1970, când s-a transformat într-un sistem de asistență socială, fără a îmbunătăți condițiile pentru miile de persoane aflate sub tutela sa. O crimă națională arată că sistemul rezidențial a fost subfinanțat în mod cronic și adesea prost gestionat și documentează în detaliu modul în care acest lucru a afectat sănătatea, educația și bunăstarea unor generații întregi de copii aborigeni.