O crimă națională: Guvernul canadian și sistemul de școli rezidențiale

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză istorică detaliată a sistemului canadian de școli rezidențiale, subliniind nedreptățile cu care s-au confruntat populațiile indigene. Cartea este lăudată pentru cercetările sale amănunțite și pentru rolul său de a pune în lumină o perioadă întunecată a istoriei canadiene.

Educativ, bine documentat, pătrunzător pentru rolul guvernului și al bisericii, important pentru eforturile de reconciliere și necesar pentru înțelegerea trecutului Canadei.

Conținut tulburător care poate fi greu de citit; unii consideră că generalizările cu privire la experiențele studenților pot fi lipsite de nuanță.

(pe baza a 29 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A National Crime: The Canadian Government and the Residential School System

Conținutul cărții:

"Am să vă spun cum suntem tratați. Mi-e mereu foame." -- Edward B., elev al școlii Onion Lake (1923) (Dacă aș fi numit de guvernul federal cu scopul expres de a răspândi tuberculoza, nu există nimic mai bun decât școala rezidențială indiană medie." -- N.

Walker, superintendent al afacerilor indiene (1948) Timp de peste 100 de ani, mii de copii aborigeni au trecut prin sistemul școlilor rezidențiale canadiene. Început în anii 1870, acesta a fost menit, în cuvintele oficialilor guvernamentali, să aducă acești copii în "cercul civilizației", însă rezultatele au fost cu mult diferite. De cele mai multe ori, școlile ofereau o educație inferioară într-o atmosferă de neglijență, boală și adesea abuz.

Folosind documente guvernamentale inedite, istoricul John S. Milloy oferă o imagine completă a istoriei și realității sistemului de școli rezidențiale.

El începe prin a urmări rădăcinile ideologice ale sistemului și urmărește traseul documentelor de memorandumuri interne, rapoarte ale inspectorilor de teren și scrisori de plângere. În primele decenii, sistemul s-a dezvoltat fără planificare sau reținere.

În ciuda numeroaselor comisii și rapoarte critice, sistemul a persistat până în anii 1970, când s-a transformat într-un sistem de asistență socială, fără a îmbunătăți condițiile pentru miile de persoane aflate sub tutela sa. O crimă națională arată că sistemul rezidențial a fost subfinanțat în mod cronic și adesea prost gestionat și documentează în detaliu modul în care acest lucru a afectat sănătatea, educația și bunăstarea unor generații întregi de copii aborigeni.