O istorie a istoriei artei

Recenzii ale cititorilor

Cartea „O istorie a istoriei artei” de Christopher S. Wood este o lucrare savantă și ambițioasă care explorează evoluția istoriei artei ca disciplină, dar este densă și provocatoare, lăsând adesea cititorii să se simtă copleșiți. Deși este plină de informații și perspective valoroase, mulți recenzenți au considerat-o dificil de urmărit, în special cei care nu au o pregătire solidă în istoria artei.

⬤ Acoperire cuprinzătoare a istoriei artei și a figurilor sale majore, în special după 1800.
⬤ Informativ și provocator, cu perspective valoroase asupra relativismului în artă.
⬤ Bine documentată, prezentând o cantitate mare de cercetări.
⬤ Încurajează cititorii să își aprofundeze înțelegerea istoriei artei.
⬤ Include perspective interesante asupra tradițiilor artistice non-occidentale.

⬤ Stil de scriere dens și complex, care poate fi derutant pentru cititori.
⬤ Lipsa de coerență narativă
⬤ digresiunile și schimbarea subiectului sunt frecvente.
⬤ Unii recenzenți au considerat că nu abordează în mod adecvat figurile și mișcările cheie din arta modernă.
⬤ Nu este ușor de citit
⬤ ar putea interesa doar un public de nișă format din istorici de artă.
⬤ Lipsește conținutul ilustrativ și contextul critic pentru anumiți artiști.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A History of Art History

Conținutul cărții:

O istorie autoritară a istoriei artei de la originile sale medievale până la dificultățile sale moderne

În această carte amplă și autoritară, prima de acest gen în limba engleză, Christopher Wood urmărește evoluția studiului istoric al artei de la sfârșitul Evului Mediu până la apariția disciplinei academice moderne a istoriei artei. Sintetizând și evaluând o gamă largă de scrieri, episoade și personalități, această relatare originală a dezvoltării gândirii istoriei artei va fi pe placul cititorilor atât din interiorul, cât și din afara disciplinei.

Cartea arată că cronicarii pionieri ai Renașterii italiene - Lorenzo Ghiberti și Giorgio Vasari - au măsurat fiecare epocă în funcție de standarde fixe de calitate. Doar în epoca romantică istoricii de artă au descoperit virtuțile artei medievale, anticipând relativismul de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când istoria artei a învățat să admire arta tuturor societăților și să aprecieze fiecare operă ca un indice al epocii sale. Cu toate acestea, principalii istorici ai artei din epoca modernă - Jacob Burckhardt, Aby Warburg, Heinrich Wölfflin, Erwin Panofsky, Meyer Schapiro și Ernst Gombrich - s-au străduit să își adapteze activitatea la ruptura modernismului artistic, ceea ce a condus la actualele dificultăți ale disciplinei.

Îmbinând erudiția cu claritatea, această carte aduce o contribuție de referință la înțelegerea istoriei artei.