O lume întreagă în flăcări: Organizații, cunoștințe și devastarea armelor nucleare

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Lynn Eden, „Constructing Destruction”, prezintă un argument convingător conform căruia comunitatea armelor nucleare subestimează efectele incendiilor în masă cauzate de exploziile nucleare. Ea critică concentrarea convențională asupra efectelor exploziei și subliniază necesitatea de a încorpora incendiile în masă în modelele consecințelor armelor nucleare. Lucrarea sa este descrisă ca fiind inovatoare din punct de vedere teoretic și semnificativă din punct de vedere politic, cu implicații importante pentru discuțiile actuale privind strategia nucleară.

Bine scrisă și argumentată, inovatoare din punct de vedere teoretic, bogată empiric, solidă din punct de vedere metodologic, importantă din punct de vedere politic și prezintă o perspectivă istorică și sociologică interesantă și crucială.

Deși recenzia nu menționează în mod explicit niciun dezavantaj, aceasta implică un potențial de controversă în ceea ce privește contestarea opiniilor stabilite în comunitatea armelor nucleare.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Whole World on Fire: Organizations, Knowledge, and Nuclear Weapons Devastation

Conținutul cărții:

Whole World on Fire se concentrează pe o enigmă tehnică învăluită într-un mister organizațional: cum și de ce, timp de mai bine de o jumătate de secol, guvernul SUA nu a reușit să prevadă daunele provocate de incendiile nucleare atunci când a elaborat planurile de luptă împotriva războiului nuclear strategic? Bombardamentele americane din cel de-al Doilea Război Mondial au provocat pagube masive provocate de incendii la Hiroshima și Nagasaki, dar planurile de război ulterioare au luat în considerare doar pagubele provocate de explozie; ele au ignorat complet pagubele provocate de furtunile atomice de foc. Recent, un mic grup de cercetători a demonstrat că, în cazul armelor nucleare moderne, distructivitatea și letalitatea incendiilor nucleare în masă le depășesc adesea - și în mod previzibil - cu mult pe cele ale exploziilor nucleare.

Acest lucru are implicații majore pentru politica de apărare: guvernul SUA a subestimat daunele provocate de armele nucleare, constată Lynn Eden, și a construit mult mai multe focoase, și mult mai distructive, decât avea nevoie în scopul planificării de război a Pentagonului. Cum s-a putut întâmpla acest lucru? Răspunsul se află în modul în care organizațiile încadrează problemele pe care încearcă să le rezolve. Într-o narațiune bazată pe teoria organizațiilor, pe studii științifice și tehnologice și pe surse istorice primare (inclusiv documente declasificate și interviuri), Eden explică modul în care doctrina de bombardament de precizie a Forțelor Aeriene ale SUA a condus la dezvoltarea unor predicții foarte bune privind explozia nucleară - o realizare semnificativă - dar, timp de mulți ani, la absența dezvoltării cunoștințelor organizaționale privind focul nuclear.

Comunitățile de experți din afara armatei au consolidat această disparitate în ceea ce privește capacitatea organizațională de a prevedea pagubele produse de explozie, dar nu și pagubele produse de incendiu. Cu toate acestea, au avut loc unele inovații, iar previziunile privind pagubele produse de incendii au fost aproape încorporate în planificarea războiului nuclear la începutul anilor 1990.

Autorul explică modul în care o astfel de schimbare dramatică aproape s-a produs și de ce nu s-a întâmplat. Whole World on Fire arată cum organizațiile bine finanțate și foarte profesioniste, concentrându-se pe ceea ce fac bine și excluzând sistematic ceea ce nu fac bine, pot construi o reprezentare slabă a lumii - o eroare care se autoîntărește și care poate avea consecințe grave.

Într-o concluzie cuprinzătoare, Eden arată implicațiile analizei pentru înțelegerea unor lucruri precum scufundarea Titanicului, prăbușirea podului Tacoma Narrows și proasta ignifugare a World Trade Center.