Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea doamnei Guyon este o lucrare spirituală profundă care se concentrează pe dezvoltarea unei relații strânse cu Dumnezeu prin rugăciune și contemplare. Ea se bazează pe învățăturile și experiențele autoarei, pe care unii cititori le consideră profunde și care le schimbă viața. Cu toate acestea, cartea necesită o lectură atentă din cauza complexității sale și a contextului istoric al limbajului său.
Avantaje:⬤ Perspective spirituale profunde care inspiră și încurajează o relație mai strânsă cu Dumnezeu.
⬤ Considerată o lucrare semnificativă în spiritualitatea și rugăciunea creștină.
⬤ Mulți cititori au considerat-o transformatoare și schimbătoare de viață.
⬤ Încurajează o abordare lentă, contemplativă a lecturii, care duce la o înțelegere mai profundă.
⬤ Lăudată pentru autenticitatea și profunzimea sa în comparație cu versiunile simplificate.
Dezavantaje:⬤ Limbajul complex și scrierea de modă veche pot face dificilă lectura și înțelegerea.
⬤ Necesită o lectură atentă și lentă, care poate să nu fie potrivită pentru toți cititorii.
⬤ Unii consideră că este dificil să înțeleagă anumite concepte sau afirmații din cauza profunzimii materialului.
⬤ Unele recenzii menționează dezacordul cu anumite traduceri sau versiuni simplificate ale textului.
(pe baza a 29 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
A Short and Easy Method of Prayer
Conținutul cărții:
Jeanne-Marie Bouvier de la Motte-Guyon (cunoscută sub numele de Madame Guyon), a fost o mistică franceză și unul dintre principalii susținători ai quietismului. Guyon credea că cineva ar trebui să se roage tot timpul și că, în tot ceea ce face, ar trebui să petreacă timp cu Dumnezeu.
„Rugăciunea este cheia perfecțiunii și a fericirii suverane; este mijlocul eficient de a scăpa de toate viciile și de a dobândi toate virtuțile; pentru că modul de a deveni perfect este de a trăi în prezența lui Dumnezeu. El însuși ne spune acest lucru: „umblă înaintea mea și fii desăvârșit” Geneza 17:1. Numai rugăciunea te poate aduce în prezența Sa și te poate menține acolo în permanență”.
Așa cum a scris ea într-una dintre poeziile sale: „A fost o perioadă în care am ales, Un timp și un loc pentru rugăciune... Dar acum caut acea rugăciune constantă, În liniștea interioară cunoscută...” La fel ca Sfântul Augustin, Sfântul Toma de Aquino, Calvin și Martin Luther, ea credea că eliberarea unei persoane poate veni doar de la Dumnezeu ca sursă exterioară, niciodată din interiorul persoanei înseși.
În consecință, Dumnezeu ar trebui să decidă cine trebuie să fie salvat, indiferent de eforturile sau eforturile cuiva. Apoi, ca rezultat al propriei Sale voințe libere, El își acordă favoarea ca pe un dar.
Această predestinare a fost combătută de pelagieni, care o considerau irațională în sensul că Dumnezeu ar favoriza un păcătos rău în detrimentul unei persoane bune.
