O nouă gramatică de referință a limbii spaniole moderne

Titlul original:

A New Reference Grammar of Modern Spanish

Conținutul cărții:

(prescurtată și revizuită) Această gramatică de referință oferă studenților de nivel intermediar și avansat un ghid cuprinzător al morfologiei și sintaxei limbajului cult și al prozei simple în Spania și America Latină la sfârșitul secolului al XX-lea. Spaniola este principala, de obicei singura limbă oficială a douăzeci și una de țări, } și se preconizează că va depăși engleza până în anul 2000 ca număr 2 de vorbitori nativi.

Această mare diversitate geografică și politică face ca spaniola să fie mult mai puțin unificată decât franceza, germana sau chiar engleza, aceasta din urmă fiind mai mult sau mai puțin standardizată la nivel internațional conform normelor americane sau britanice. Până în anii 1960, criteriile unei spaniole corecte la nivel internațional erau dictate de Real Academia Espanola, dar prestigiul acestei instituții a scăzut atât de mult încât decretele sale cele mai solemne sunt cu greu luate în serios - vezi soarta reformelor ortografice enumerate în Nuevas normas de prosodia y ortograjia, care ar fi trebuit să intre în vigoare în toate țările vorbitoare de spaniolă în 1959 și, aproape patruzeci de ani mai târziu, sunt încă ignorate selectiv de editorii și persoanele alfabetizate de pretutindeni.

Adevărul este că, în prezent, „corectitudinea” limbii spaniole este decisă, la fel ca în toate limbile vii, prin consensul vorbitorilor nativi; însă consensul privind utilizarea lingvistică este evident dificil de obținut între mai mult de douăzeci de țări independente, foarte dispersate și uneori reciproc ostile. Spaniola peninsulară este ea însăși în schimbare.