O tentativă de a epuiza un loc din Paris

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o observație detaliată a vieții cotidiene dintr-o piață pariziană pe parcursul a trei zile. Cartea surprinde evenimentele banale, adesea trecute cu vederea, demonstrând modul în care observația atentă poate dezvălui vivacitatea vieții de zi cu zi. În timp ce unii cititori consideră conceptul captivant, iar stilul său amintește de experiența relaxantă dintr-o cafenea, alții consideră că este lipsită de profunzime, repetitivă și mai degrabă un exercițiu intelectual decât o narațiune.

** Captează esența vieții cotidiene din Paris, făcându-i pe cititori să se simtă ca și cum ar sta într-o cafenea și ar observa împrejurimile. ** Editarea grijulie și traducerea excelentă sporesc experiența lecturii. ** Încurajează conștientizarea și aprecierea micilor detalii din viață. ** Oferă un unghi unic asupra scrisului și observației, atrăgând în special scriitorii și persoanele creative.

** Poate părea repetitiv, cu menționarea frecventă a trecerii acelorași autobuze. ** Unii cititori consideră că conținutul este lipsit de profunzime și este mai mult un exercițiu decât o narațiune captivantă. ** Calitatea fizică a cărții are probleme, existând rapoarte conform cărora aceasta se destramă ușor. ** Poate să nu rezoneze cu cititorii care caută o poveste tradițională sau elemente ficționale.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

An Attempt at Exhausting a Place in Paris

Conținutul cărții:

Într-un weekend înnorat din octombrie 1974, Georges Perec a pornit în căutarea "infraordinarului": a banalului, a non-evenimentului, a cotidianului - "ceea ce se întâmplă", după cum spunea el, "când nu se întâmplă nimic".

Locul pe care l-a ales a fost Place Saint-Sulpice, unde, ascuns mai întâi în spatele unei ferestre de cafenea, apoi în spatele alteia, a petrecut trei zile înregistrând tot ceea ce trecea prin câmpul său vizual: oamenii care treceau pe jos, autobuzele și mașinile școlilor de șoferi prinse în drumul lor, porumbeii care se mișcau brusc în masă, o nuntă (și apoi o înmormântare) la biserica din centrul pieței, semnele, simbolurile și sloganurile care împânzesc totul și întunericul care absoarbe totul în cele din urmă. În Încercarea de a epuiza un loc din Paris, Perec a compilat un document melancolic, ușor straniu și ciudat de emoționant, în care existența se reduce la ritm, scrisul se transformă în timp, iar linia dintre empiric și suprareal devine surprinzător de subțire.