Omul care a fost joi: Un coșmar

Recenzii ale cititorilor

Recenzile despre „Omul care a fost joi” de G.K. Chesterton îl evidențiază ca fiind un roman complex și provocator care îmbină elemente de filosofie, mister și suprarealism. Cititorii îi apreciază limbajul bogat și spiritul inteligent, deși unii îl consideră o provocare din cauza stilului dens de scriere și a naturii alegorice. Povestea îl urmărește pe Gabriel Syme, poet și polițist secret, în timp ce se infiltrează într-un consiliu al anarhiștilor, ducând la răsturnări de situație neașteptate și la investigații filosofice profunde despre societate, moralitate și existență.

⬤ Narațiune provocatoare care explorează teme filosofice profunde.
⬤ Stil de scriere bogat și inteligent care se adresează cititorilor cărora le place limbajul complicat.
⬤ Intriga captivantă cu răsturnări de situație neașteptate.
⬤ O bună dezvoltare și profunzime a personajelor.
⬤ Teme încă relevante în contextele moderne privind anarhismul și ordinea socială.
⬤ Umor remarcabil în mijlocul temelor serioase, ceea ce face ca lectura generală să fie plăcută.

⬤ Stilul de scriere dens și laborios care poate fi dificil de urmărit.
⬤ Unii cititori au găsit discuțiile filosofice prea abstracte sau complicate.
⬤ Anumite răsturnări de situație și elemente suprarealiste au fost prezise de unii, reducându-le impactul.
⬤ Finalul a fost considerat de unii cititori ca fiind precipitat sau lipsit de claritate.
⬤ Câteva adnotări din anumite ediții au fost considerate nefolositoare sau spoilere.

(pe baza a 563 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Man Who Was Thursday: A Nightmare

Conținutul cărții:

Capodopera suprarealistă a lui G.

K. Chesterton este un thriller psihologic care se concentrează asupra a șapte anarhiști din Londra începutului de secol care își spun după numele zilelor săptămânii.

Chesterton explorează semnificațiile identităților lor deghizate în ceea ce este un mister fascinant și, în cele din urmă, o alegorie fermecătoare. După cum remarcă Jonathan Lethem în introducerea sa, adevăratele personaje sunt ideile. Intenția nebunească a lui Chesterton este foarte simplă: să expună relativismul moral și nihilismul de salon drept diavolii pe care îi crede.

Acest lucru nu ar fi deloc interesant, totuși, dacă nu ar arăta, de asemenea, o asemenea pasiune pentru a da diavolului ceea ce i se cuvine. El animă forțele haosului și anarhiei cu fiecare gram de verva imaginativă și forță retorică din corpul său.