Omul de iasomie și alte texte

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Omul de iasomie” de Unica Zurn explorează temele psihozei și ale bolilor mintale printr-o perspectivă suprarealistă. Cartea oferă o narațiune unică și obsedantă care surprinde oroarea luptelor pentru sănătate mintală. Deși a fost lăudată pentru vocea sa originală și stilul poetic, este, de asemenea, recunoscută pentru conținutul său întunecat și dificil, care poate fi tulburător pentru unii cititori.

Narațiune originală și obsedantă, surprinde adevărata oroare a bolilor mintale, voce poetică și unică, contribuție semnificativă la suprarealism, valoroasă pentru înțelegerea perspectivei din interior asupra nebuniei.

Conținut foarte întunecat și chinuitor, poate fi dificil de citit pentru cei sensibili la temele depresiei și psihozei, potențial plictisitor pentru unii cititori.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Man of Jasmine & Other Texts

Conținutul cărții:

Jocul anagramelor se întâlnește cu criza psihică în aclamatul document suprarealist al precarității mentale al Unicăi Z rn

În cei 25 de ani de când Atlas Press a publicat pentru prima dată această relatare a Unicăi Z rn (1916-70) despre lunga sa istorie de crize psihice, ea a ajuns să fie recunoscută ca un mare artist cel puțin egal cu partenerul ei, suprarealistul Hans Bellmer. Cu toate acestea, opera sa este greu de înțeles fără textele tipărite aici - acum revizuite de traducătorul Malcolm Green - în care ea demonstrează cum concepțiile suprarealiste despre psihic i-au permis să primească cele mai alarmante experiențe ca oferindu-i acces la o existență interioară care a fost sursa vitală pentru producția sa artistică. Introducerea lui Green la acest volum a fost primul studiu care a considerat viața și opera ei din această perspectivă.

Primul colaps mental al lui Z rn a fost inițiat atunci când a întâlnit figura sa fantastică, "Omul iasomie", în persoana scriitorului și artistului Henri Michaux. Această întâlnire a cufundat-o într-o lume halucinantă, în care viziunile dorințelor, anxietățile și evenimentele din trecutul ei nerezolvat îi copleșeau viața prezentă. Cele mai mari opere ale sale au fost realizate în perioade de criză psihică, adesea în timpul internării în aziluri, iar ea avea tendința de a încuraja apariția acestor crize pentru a provoca o creativitate intensă. Descrierea acestor episoade dezvăluie modul în care limbajul însuși făcea parte din metoda divinatorie care o putea ajuta să-și revină sau putea prezice o nouă criză. Obsesia ei de a compune anagrame îi permitea să elibereze din limbajul cotidian un flux uimitor de mesaje, amenințări și evocări. Această metodă și stilul elocvent și direct al lui Z rn fac din această carte o capodoperă literară, oferind în același timp o perspectivă rară asupra stărilor psihologice extreme.