Opera aperta; Literatura electronică italiană din anii '60 până în prezent

Titlul original:

Opera aperta; Italian Electronic Literature from the 1960s to the Present

Conținutul cărții:

În sfârșit, iată o carte scrisă de un italian despre rolul homeopatic, dar esențial, pe care artiștii italieni și, printre aceștia, scriitori importanți, l-au jucat pentru a prezenta italienilor transformarea digitală. Cu mult înainte ca guvernul sau mediul de afaceri, și mai ales educatorii, să ia act de acest lucru, artiștii, așa cum au fost obișnuiți timp de secole, au fost primii care au dezvăluit potențialul noilor tehnologii. Emanuela Patti nu numai că le aduce un omagiu mult așteptat, dar, pe parcurs, revizitează cu grijă și într-un stil captivant caracteristicile-cheie ale acestei transformări. O lectură minunată! (Profesorul Derrick de Kerckhove, Universitatea din Toronto)

Ne lipsea o cercetare sistematică a artelor e-literare în Italia. Emanuela Patti a umplut acest gol. Într-adevăr, studiul ei este mult mai mult decât un studiu: conectează în mod strălucit teoriile semiotice ale textualității deschise la transformările tehnoculturale profunde ale vieții socio-politice din anii 1960 până în prezent, de la scrierea experimentală la cultura populară. (Profesor Massimo Riva, Universitatea Brown)

În 1962, Umberto Eco a publicat Opera aperta, punând bazele unui nou val de experimente creative în artă și media. Conceptul de operă deschisă - inspirat din teoria sistemelor, cibernetică, relativism, pragmatism și alte discipline influente ale vremii - a fost folosit de Eco pentru a reconsidera opera de artă ca un loc al interactivității, colaborării și intermedialității. Pornind de la această perspectivă, cartea de față reconstituie istoria literaturii electronice italiene, analizând practicile creative din literatură și din mediile electronice și digitale, de la începuturile computerelor până la era social media. Ea examinează modul în care scriitorii, poeții, criticii literari și intelectualii italieni au răspuns la fiecare fază a revoluției digitale, punând în practică o poetică a deschiderii și o politică a intermedialității. Studiile de caz îi includ pe Nanni Balestrini, Gianni Toti, Italo Calvino, Caterina Davinio, Wu Ming, Michela Murgia, Francesco Pecoraro, Roberto Saviano, Tommaso Pincio, Fabio Viola, Fabrizio Venerandi și Enrico Colombini. În unele cazuri, experimentele literare cu noile tehnologii au adoptat o poziție polemică clară față de mass-media, globalizare, societatea informațională și capitalismul târziu, pentru a contesta și/sau reconfigura ontologiile artistice sau sociale. În alte cazuri, tehnologiile digitale au fost utilizate pentru a îmbunătăți și extinde parametrii și limbajele literaturii.