Titlul original:
The Ancient Near East in the Nineteenth Century: II. Collecting, Constructing, and Curating
Conținutul cărții:
La începutul secolului al XIX-lea, se știau puține lucruri despre Orientul Apropiat antic, cu excepția celor păstrate în Biblie și în literatura clasică. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, a avut loc o transformare uimitoare: schița de bază a istoriei Orientului Apropiat antic a fost înțeleasă, iar cultura materială a regiunii a fost recunoscută de publicul larg.
Acest studiu în trei volume explorează diferitele moduri în care nespecialiștii ar fi întâlnit Egiptul antic, Mesopotamia și Țara Sfântă și modul în care au derivat și au construit sensuri din aceste descoperiri. McGeough contestă viziunea simplistă conform căreia experiența Orientului Apropiat antic a fost doar o chestiune de "alteritate" și arată modul în care diferiți oameni au revendicat Orientul Apropiat ca fiind propriul lor spațiu și modul în care au fost stabilite legături între lumea antică și cea contemporană. Volumul II examinează diferitele moduri în care nespecialiștii s-au confruntat cu materialitatea Orientului Apropiat antic pe parcursul secolului al XIX-lea.
În această perioadă, oamenii colecționau artefacte în timp ce călătoreau în regiune sau plăteau pentru a vedea colecțiile pe care alții le aduceau. Publicul a experimentat lumea antică în expoziții muzeale care privilegiau artefactele „reale” într-un context nou sau în expoziții hiper-reale (precum Palatul de Cristal) în care erau reconstruite clădiri întregi din Orientul Apropiat antic.
Bărbați și femei s-au îmbrăcat în personaje biblice în cadrul târgurilor ambulante sau au petrecut o seară despachetând o mumie. Persoanele au cumpărat suveniruri asiriologice și au folosit stiluri egiptene în designul lor, mai întâi în produse de designer de calitate superioară și mai târziu în articole de noutate.
Templele egiptene au servit drept sursă de inspirație arhitecturală pentru clădirile din Londra, iar utilizarea antică a culorilor a fost un argument puternic pentru reimaginarea stilului victorian. Adoptarea Egiptului, în special în fenomenul târgurilor mondiale, a legat Orientul Apropiat antic de un viitor global în care schimbarea era naturalizată, iar consumatorii erau învățați să nu se teamă de transformările aduse de era industrială.
