Oroarea escadrilelor morții ale lui Himmler: Einsatzgruppen și Holocaustul în Țările Baltice

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

The Horror of Himmler's Death Squads: The Einsatzgruppen and the Holocaust in the Baltics

Conținutul cărții:

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Lituania, Letonia și Estonia au fost ocupate de trei ori - de două ori de Uniunea Sovietică și o dată de Germania nazistă. Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 a permis sovieticilor să domine statele baltice fără să se teamă de represaliile germane, ceea ce a determinat multe dintre populațiile germano-baltice să fugă în Polonia.

Dominația sovietică asupra țărilor baltice a fost brutală, cu epurarea elitelor politice și deportarea a zeci de mii de persoane, în încercarea de a le transforma în state vasale. Prin urmare, atunci când Hitler a lansat Operațiunea Barbarossa în iunie 1941, mulți baltici au văzut-o ca pe o eliberare de cruzimea sovietică. Realitatea a fost, însă, că s-a dovedit a fi începutul a ceva mult mai rău.

În timpul ocupației Poloniei înainte de Barbarossa, naziștii au decimat elitele politice poloneze, iar evreii de acolo au fost strânși în ghetouri în vederea deportării în est, unde urmau să servească drept sclavi în economia nazistă după cucerirea Uniunii Sovietice. Politici similare urmau să fie adoptate și în Țările Baltice, atunci când echipele de asasini ale lui Heinrich Himmler, Einsatzgruppen, au fost autorizate să se deplaseze în teritoriile nou ocupate.

Operând în spatele forțelor germane care înaintau, Einsatzgruppen A, B, C și D - patru unități mobile speciale de ucidere, fiecare formată din aproximativ o mie de oameni din poliția de securitate și serviciile secrete germane - s-au dovedit a fi mai mult decât dispuse să execute ordinele lui Himmler. Acesta solicitase înlăturarea oricărei urme de opoziție la regimul nazist, ceea ce însemna în primul rând eliminarea completă a raselor „inferioare” care nu erau apte de muncă și ghetoizarea celorlalți în vederea exploatării lor economice.

Pe pământ străin, departe de orice control și de orice constrângere, Einsatzgruppen au descoperit că prin împușcarea în masă a comuniștilor, evreilor și țiganilor era posibil să accelereze ritmul Holocaustului, masacrând bărbați, femei și copii cu zecile de mii. Einsatzgruppen au fost asistați de „voluntari” locali care au ajutat la identificarea victimelor, precum și la uciderea acestora; în unele locuri, comunități evreiești întregi au fost eliminate rapid. Mulți dintre ucigași și victime se cunoșteau între ei ca vecini și colegi.

Acest masacru masiv al civililor i-a convins pe Heydrich și Himmler că exterminarea completă a evreilor era la îndemâna lor și, în scurt timp, în lagărele morții, vor fi concepute noi metode industriale de ucidere.