Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Pământul este roșu” de Roberta Carol Harvey oferă o examinare detaliată și erudită a istoriei modului în care pământurile indigene au fost luate prin diverse mecanisme, inclusiv justificări juridice, religioase și economice. Cartea subliniază impactul devastator al colonialismului european asupra culturilor nativilor americani și încearcă să sensibilizeze opinia publică cu privire la aceste nedreptăți istorice.
Avantaje:Cartea este lăudată pentru erudiția sa riguroasă, documentația detaliată și dezvăluirile revelatoare despre istoria furtului de pământuri de către populația indigenă. Este considerată semnificativă pentru studiile din învățământul superior privind istoria indienilor americani și oferă multe citate originale din personalități istorice. Recenzenții laudă capacitatea lui Harvey de a împleti perspectivele nativilor americani în narațiune și de a evidenția problemele juridice în curs de desfășurare care decurg din nedreptățile istorice.
Dezavantaje:Unele recenzii pot insinua că densitatea și natura savantă a cărții o fac potrivită în primul rând pentru studenți și cercetători, mai degrabă decât pentru cititorii generali. Accentul puternic pus pe documentația istorică ar putea fi o provocare pentru cei care nu sunt familiarizați cu subiectul.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Earth Is Red: The Imperialism of the Doctrine of Discovery
Conținutul cărții:
În 1823, președintele Curții Supreme a Statelor Unite, John Marshall, pe baza analizei sale a cutumei, nu a legii precedente, a proclamat "Doctrina descoperirii" drept legea supremă a țării în cauza Johnson v. M'Intosh.
Această "doctrină" susținea că orice națiune europeană care a "descoperit" prima un teritoriu, care nu era condus de un prinț sau de un popor creștin, putea revendica dreptul de proprietate. De la președintele Washington încoace, era o concluzie inevitabilă că moștenirea Americii era un imperiu continental. Popoarele indigene din această Lume Nouă, așa cum era numită, erau un simplu obstacol care trebuia eliminat sau mutat din calea coloniștilor în expansiunea lor spre vest, de la o coastă la alta.
Cazul Johnson a urmat opiniei anterioare a judecătorului-șef Marshall din 1810, conform căreia statele dețineau toate terenurile din interiorul granițelor lor, indiferent dacă acestea erau locuite de populații indigene. Aceasta a determinat statele din sud să vândă terenurile indigene, să adopte legi care să le includă în comitatele lor și să abroge suveranitatea națională a indigenilor.
Guvernul federal s-a confruntat cu amenințarea reală ca aceste state din sud să se separe de Uniune dacă acapararea terenurilor era împiedicată. Transformarea populațiilor indigene în chiriași pe pământurile lor a facilitat încălcarea tratatelor solemne pe care guvernul le încheiase cu state suverane. A făcut posibilă achiziționarea a milioane și milioane de acri de pământ.
Ceea ce a urmat a fost pierderea de vieți, terenuri, vânat și resurse naturale valoroase ale indigenilor, alături de impunerea de către guvernul federal a unor sancțiuni economice brutale și a unor politici de asimilare distructive. Astfel, Statele Unite au dobândit un imperiu la preț de nimic, la prețuri de nimic sau fără nicio compensație, lucru facilitat de deciziile judecătorului-șef Marshall în două cazuri odioase și prefăcute.
