Până la Marea fără Soare

Titlul original:

Down to the Sunless Sea

Conținutul cărții:

Down to the Sunless Sea explorează perioada petrecută de Coleridge în Gibraltar, Malta, Sicilia și Italia continentală, unde plănuise să își recupereze sănătatea, să scape din ghearele opiului și să se inspire din peisaje; totuși, realitatea avea să se dovedească foarte diferită. După scurta sa ședere în Gibraltar, Coleridge a ajuns în Malta, unde a făcut cunoștință cu guvernatorul britanic, Alexander Ball.

El s-a integrat în viața malteză, preluând inițial rolul de subsecretar interimar. Călătorind în Sicilia, Coleridge a îndrăgit peisajele insulei, dar a fost cutremurat să descopere că macul de opiu era o importantă cultură locală. Mediterana nu se va dovedi soluția pentru dependența sa.

L-a vizitat pe consulul G.

F. Leckie și a fost invitat să stea cu el într-o casă situată pe locul vilei grecești a lui Timoleon.

Poetul a vizitat antichitățile din Siracuza, iar la operă a întâlnit-o pe soprana Anna-Cecilia Bertozzi, aproape cedând farmecelor ei. Întors în Malta, i s-au oferit camere. În clădirea Trezoreriei (în prezent Casino Maltese) și a preluat postul de secretar public.

Declarațiile juridice în limba italiană poartă semnătura lui Coleridge. Lăsând în urmă aceste chestiuni de stat, Coleridge a rătăcit prin peninsula italiană, întâlnindu-se cu un grup de artiști expați atunci când se afla la Roma. Încercările sale leneșe, lipsite de entuziasm și stânjenite din punct de vedere financiar de a face Marele Tur au inclus o evadare la limită din fața trupelor franceze.

Sejurul mediteranean al lui Coleridge a avut un impact asupra vieții și scrierilor sale, ca să nu mai vorbim de sănătatea sa, care a cunoscut un declin accentuat, ceea ce a condus la ultimii săi ani în Highgate, sub acoperișul unui medic prieten. Down to the Sunless Sea este o reflecție literară asupra faptului că Mediterana plină de soare nu a fost tonicul pe care și l-a imaginat inițial.