Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Fiecare nouă generație trebuie să reinterpreteze Sankt Petersburgul, locul, cultura și semnificația sa pentru Rusia. Orașul bântuit și demonic al lui Shvarts este mai aproape de cel al lui Dostoievski decât de cel al lui Akhmatova sau Brodski.
Poezia ei transpune folclorul rusesc de la țară, cu cruzimea, religiozitatea și umorul său ciudat, în Petropolisul de piatră, cosmopolit. Ea scoate la iveală atât adevărul, cât și ironia "Paradisului" lui Petru cel Mare, sărbătorind și defăimând orașul său natal ca o răscruce de dimensiuni, o realitate plină de monumente mitice și simboluri religioase. În ciuda sângelui de sub trotuarele sale, Sankt Petersburgul ei dezvăluie, de asemenea, urme ale unei origini angelice: "Șobolanii negri își fac cuib peste râul strălucitor, în tufișuri, / Le este permis, sunt bineveniți, nimic nu poate ruina paradisul de pe pământ".
Elena Șvarț s-a situat în afara tuturor școlilor și mișcărilor din poezia rusă contemporană. Ea a descris odată poezia ca fiind un "dans fără picioare".
Poezia ei se potrivește perfect acestei descrieri, o combinație de dans profund ritmic și liric cu mișcarea excentrică și perpetuă a zborului. Lumea poemelor sale este ciudată și grotescă; adesea decorul este urban, dar de nerecunoscut - orașe golite de cotidian și populate doar de animale, spirite și forțe elementare ciudate. O fervoare religioasă aparte luminează aceste scene, dar religia ei este neortodoxă și foarte individuală.
Poezia lui Shvarts este vizionară. Viziunea sa o duce la limita limbajului și a ritmului și a fost unul dintre puținii poeți contemporani suficient de curajoși pentru a avea încredere absolută în viziunea sa.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)