Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile la „Sheet Music To My Acoustic Nightmare” de Stephanie M. Wytovich o evidențiază ca fiind o colecție de poezii încărcată emoțional, care se adâncește în teme precum durerea, trauma și vulnerabilitatea. Cititorii sunt atrași de onestitatea brută și natura evocatoare a poemelor, care descriu experiențele întunecate și dezvoltarea personală a autoarei. Colecția este descrisă ca fiind accesibilă în ciuda subiectului său greu, cu un amestec de tonuri înfricoșătoare și înălțătoare.
Avantaje:⬤ Explorare crudă și onestă a emoțiilor profunde și a experiențelor personale.
⬤ Stil de scriere accesibil, chiar și pentru cititorii ocazionali de poezie.
⬤ Evocativ și captivant, provocând răspunsuri emoționale.
⬤ Un amestec de teme întunecate și înălțătoare, care evidențiază creșterea și reflecția.
⬤ Legătură puternică cu temele muzicii, spiritualității și confruntării cu trauma.
Dezavantaje:⬤ Colecția conține un conținut greu care ar putea să nu fie ușor de digerat pentru toți cititorii.
⬤ Temele întunecate, inclusiv abuzul de substanțe și automutilarea, ar putea fi declanșatoare pentru unii.
⬤ Stilul tăios și intens poate să nu placă tuturor, deoarece sfidează normele convenționale ale poeziei.
(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Sheet Music to My Acoustic Nightmare
Conținutul cărții:
Coboară geamurile, șterge-ți sângele de pe obraz și dă muzica mai tare. Sheet Music to My Acoustic Nightmare de Stephanie M. Wytovich este o colecție stropită cu pământ și sânge, salvie și cadavre. Poemele din interior sunt confesiuni și cântece, poveștile lor sunt bancul atent al fantomelor și al păcătoșilor la tequila la bar.
Aceste pagini conțin versurile frumosului grotesc pentru care Wytovich este cunoscută, dar aici ea scrie cu o sinceritate crudă pe care nu am mai văzut-o până acum la ea. Această nouă direcție îi poartă pe cititori în camerele de spital și pe paturile de moarte, arată masca care i-a fost jupuită de pe față de nenumărate ori. Există o brutalitate în versurile ei care taie cu același cuțit cu care a fanteziat, sângele și lacrimile ei amestecate în strofe în timp ce vorbește despre sinucidere și abuz, despre inima frântă și despre îndrăgostire.
Scrise într-o perioadă în care drumul era casa ei, aceste poezii au fost cântate sub stele și țipate în pădure, sculptate în copaci. Sunt sticle sparte și mucuri de țigară, cafea stătută și ruj pătat, fiecare cu propriul avertisment, o poveste de precauție.
Ascultați-le cu atenție.
Ar putea foarte bine să vă salveze viața.
