Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Colecția „O exorcizare a îngerilor” de Stephanie M. Wytovich este descrisă ca un volum de poezie întunecat și puternic, care aprofundează teme de dragoste, autoexplorare și experiențe tulburătoare. Limbajul este apreciat pentru frumusețea și greutatea sa emoțională, deși ar putea fi copleșitor dacă este consumat prea repede.
Avantaje:⬤ Limbaj frumos și puternic
⬤ impact emoțional
⬤ teme care îndeamnă la reflecție
⬤ narațiune excelentă
⬤ recomandat fanilor poeziei întunecate
⬤ surprinde experiențe complexe ale iubirii și identității de sine.
Dezavantaje:⬤ Poeziile pot fi intense și copleșitoare
⬤ necesită pauze
⬤ dificultate în marcarea pieselor preferate în format audio
⬤ poate să nu placă tuturor, deoarece stilul nu este tradițional.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
An Exorcism of Angels
Conținutul cărții:
Dragostea este o exorcizare a îngerilor...
Raiul și Iadul nu sunt nici locuri, nici timpuri, ci mai degrabă experiențe comune. Dragostea este întunecată sau luminoasă, pasiunea este plăcere sau durere, iar urâțenia este frumoasă, zâmbetul este ascuns printre lacrimi. Raiul este adesea definit ca paradis; Iadul ca damnare. Cele două, deși opuse, ajung de cele mai multe ori să fie una și aceeași, mai ales când vine vorba de îndrăgostire.
Ce se întâmplă atunci când Raiul nostru se îndrăgostește de Iadul nostru? Când chiar persoana care ne aduce orice fericire și orice bucurie, ne înjunghie și ne bate inima, învinețindu-ne fantezia de "fericiți până la adânci bătrâneți"? Ce se întâmplă atunci când nu putem pleca pentru că durerea iubirii este mai bună decât nicio iubire? Când am prefera să murim de fiecare dată, din nou și din nou, decât să petrecem o clipă departe de adevărata satisfacție a inimii noastre? Wytovich îl interpretează pe Virgil într-o colecție de groază celestă care sfidează definiția îngerilor și a demonilor, a iubirii și a urii. Ea împletește povești despre suferință și durere, poeme care descriu pofta și lăcomia, iar cuvintele ei dovedesc că Raiul și Iadul pot fi unul și același lucru, un paradis și un infern. Femeile ei, unele inocente, altele nu, merg prin cercuri, cad din nori, își refuză aripile și își expun inimile demonilor și diavolilor, spiridușilor și demonilor. Ele întorc spatele la tot ceea ce știu, își pun la îndoială morala și credința, totul în numele iubirii și, împreună, cei buni îi ajută pe cei răi, iar cei răi, pe cei buni. Nu toți îngerii au aripi, la fel cum nu toți demonii au gheare.
Wytovich ne arată că dragostea nu este întotdeauna harul salvator la care ne așteptăm să fie. Pentru ea, nu există niciun echilibru între întuneric și lumină, nicio linie între ceea ce ne dorim și ceea ce primim. Nu putem alege de cine ne îndrăgostim și, așa cum dragostea este adesea Raiul, la fel de ușor poate fi și Iadul.
